Ieșisem de la muncă și am tras o fugă nu prea rapidă până la Kaufland, să-mi mai iau una – alta, în special pastă de dinți și carne de vită, șchiopătând puțin în urma folosirii necorespunzătoare a unui tobogan de la Aqua Land Deva.

Pe drum, una dintre plasele de hârtie mi s-a rupt, sub  acțiunea umedă a unui pește oceanic congelat adus din Spania, dintr-un soi necunoscut mie și pe care doream să-l încerc. Eram, cum ar veni, puțin nervos, dar am avut, totuși, noroc că eram destul de aproape și mi-am lăsat o parte din bagaj în mașină. Nu, n-am mers cu mașina la Kaufland, dar nici nu puteam urca cu o plasă grea și una ruptă.

Ajuns acasă, înfașc repede o conservă de macrou cu gogoșari și apoi mă pun să fac un duș. Când colo, în timp ce mă dezechipam, am observat o ciudățenie pe piciorul cu care șchiopătam. Pipăi, ridic piciorul, dar nu-mi dau seama prea bine, așa că iau aparatul foto, îl pun pe modul Macro și-mi fotografiez ciudățenia.

Apoi mă uit pe ecranul aparatului foto, în timp ce povesteam cu frate-mio geamăn la telefon:

Căpușă pe piciorul meu de două zile – îngrășată între timp

– Frate, trebuie să închid, să mă duc până la spital, că am o căpușă pe picior.

– Zi să mori tu!

– Pe bune. Acum mă pregătesc să merg la Urgență.

Cu grijă, tremurând ca Năstase la recurs, mă îmbrac înapoi – nici sconcșii din picioare nu mi-i schimbasem, nu care cumva să deranjez gângania – cobor, mă duc la un bancomat BRD de lângă bloc să scot niște bani, dar aparatul n-are să-mi dea (o dată în viață am și eu o urgență, și atunci BRD îmi dă cu flit!) așa că mă duc la un taxi:

– Liber?

– Da.

– Bună seara. Știți, cumva, unde să mă duceți la urgență

– Dar ce ați pățit?

– [Cu o voce stinsă.] Am o căpușă pe picior.

– La Contagioase.

Pe drum, cădem de acord că nu sunt contagios, așa că mă lasă în fața Urgențelor la Infecțioase. Acolo, am constatat că fix zece lei, cât aveam scoși, a fost cursa. Iacătă-mă, deci, la Urgențe, cu buletinul expirat și fără cash în buzunar, la buhuhu, într-o zonă necunoscută mie, c-o căpușă de două zile în picior, speriat, singur și agitat… Dar măcar am ajuns bine, că pe ușă era lipită o foaie cu profilaxia și simptomele Borreliozei Lyme.

Și stau. Cam o oră, că înăuntru era cineva, apoi a venit o ambulanță cu o mamă și o nou-născută…

Îmi vine rândul. M-am ridicat de pe scaun de parcă eram în Ziua de Apoi și mergeam să dau raportul. Dom’ne, nici din arcuri nu m-ar fi făcut ăia să sar mai  repede, de s-au și speriat ăia din sala de așteptare cât de brusc pot să mă mișc. Și intru, deci, șchiopătând:

– Dumneavoastră sunteți mușcat de câine?

– Nu, de o căpușă. Și știu că nu este o urgență medicală, dar îmi tremură mâna și nu pot s-o scot singur.

– Un buletin, vă rog. Și luați un loc, îmi spune unda dintre doctorițe, pe pat, pe burtă, după ce vă descălțați.

Am rămas c-un picior în blugi și cu altul afară, că nu mai judecam nici cât un elector socialist din Teleorman, tremurând ca la bătaie, încercând să mă liniștesc și simțind cum gângania aia nenorocită se ținea și cu membrele și cu dinții de mine, în timp ce doamna doctor – expertă în cazuri de-astea – își făcea datoria:

– E mare? întreabă o brancardieră de la ambulanță. N-am văzut niciodată căpușe.

– E mare, da, spune doctorița c-o jumătate de gură, ca să nu leșin de frică. [ Între timp, ca să-mi abată atenția de la goangă – a mers faza – cealaltă doctoriță mă întreabă vârsta, unde lucrez, de-astea.] Gata.

Mă ridic tremurând, re-echipându-mă, transpirat ca un porc în căldare, sfârșit de groază:

– De ce vă este frică? mă întreabă.

– De Borrelioză.

– Da, dar 85% sunt inofensive.

– Și restul de 15%? îi răspund îngrijorat. Ia s-o vedem cum arată, spun eu, că nici io n-am văzut până acum. [Mi-o arată, pe o bucată de vată cu spirt, o mogâldeață de un milimetru lățime, oarecum circulară.] Tulai, drăcia asta mică este așa de periculoasă?!? Fir-ar să fie.

Apoi doamna îmi întinde o foaie cu instrucțiuni. Le știam pe de rost, numai că nu linsese foaia de pe ușă.

Pe scurt:

Duminică seara ieșisem de sub duș și am rugat-o pe doamna mea să mă dea cu un pic de spirt sau ceva pe juliturile de la picioare, pe care le-am făcut dându-mă pe burtă la Aqua Land.

Atunci mi-a zis că am un punct, ca un cheag de sânge, pe picior, dar mi-am zis că e normal, că doar mă belisem la tobogan…

Era mică atunci, cât un puncticel mai mare, și era vișinie, că sorbea din mine cu nesaț (desigur, eu nu știam asta).

Când am făcut duș, am simțit că e ceva acolo, dar n-am băgat de seamă, gândindu-mă că e tot o rană de la Aqua Land.

Numai că aseară, venind de la muncă, am vrut să mă bag sub duș și, cum dădeam pantalonii jos, am simțit ceva moale. N-am văzut ce, dar mi s-a părut suspect. Așa că am luat aparatul foto și am fotografiat zona, să văd ce naiba îi.

Dup-aia m-am dus și am luat un taxi și hop la primiri urgențe la Infecțioase, să dea căpușa jos de pe mine.

Am ajuns acasă, căci am mers pe jos, înainte de miezul nopții. Și am băut două Ciuc Radler la un litru. Că visul meu este să mă îmbăt cu Ciuc Ralder, dar divaghez…

Dacă nu cumva n-o fi murit și o fi fugit prin mașină – că acolo am lăsat-o, în ghemotocul de vată – o s-o iau, să mă uit la ea la microscop, să-i văd fața.