Iarăși m-am dus într-o plimbare mai lungă, de data asta ca să văd niște părți din Cluj pe care nu le-am mai văzut. Nu de alta, dar mâine o să fiu în concediu (!) și o să umblu cu un pic de treabă, deci n-o să-mi mai ardă de distracție.

Printre altele, am ajuns pe lângă calea ferată, am găsit Parcul Feroviarilor, un fel de speluncă a parcurilor dar extrem de romantică, dar cel mai mult mi-a plăcut dușul căliu, nici rece, nici cald pe care l-am făcut când am ajuns acasă, de parcă mă scăldam în apa unui râu de șes.

Ah, dulce alin(t)are. Nici nu pot să vă descriu! Apa rece-călduță pe trupul cald, opărit de soare… Cum să nu-ți placă?