Pe lumea asta sunt două tipuri de prumbei

Ieșisem din scară mergând spre muncă, într-o amiază clujeană de tip londonez, mohorâtă, rece și plăcută la atingere precum creta, eram vesel, în mână aveam atât de dulcea mea cafea într-un pahar-termos care nu curge – singurul – și o pungă de gunoi plină cu ambalaje de care doream să mă debarasez.

Gunoi pe după gard, că nu suntem perfect civilizați

Gunoi pe după gard, că nu suntem perfect civilizați

Cu grijă, fiindcă suntem oameni civilizați și gunoiul îl ținem în dughene închise, am descuiat zăvorul gândindu-mă la gluma aceea cu “slide to unlock înainte de a fi cool”, după care am aruncat punga în ghenă în timp ce, închizând ușa, am observat că doi porumbei lihniți de foame încercau să intre pe lângă mine, căci zăpada proaspăt căzută peste noapte le-a acoperit și așa puținele nimicuri pe care le găseau să le ciugulească.

Cumva, faza asta m-a înduioșat. Doi porumbei, nu mai mari ca oala mea cea mai mică, îmi ziceau să mă dau la o parte, că ei au o mică treabă cu ceea ce nouă nu ne mai trebuiește.

Porumbel, privindu-mă lung și circumspect

Porumbel, privindu-mă lung și circumspect

Ca atare, am intrat în magazinul din apropiere și am cumpărat cel mai ieftin pachet de biscuiți, ceva RoStar la 1,30 lei, de care și eu însumi am mâncat de atâtea și atâtea ori în deloc prospera-mi copilărie, după care m-am întors lângă dugheana metalică și m-am chinuit să le deschid pachetul de biscuiți, ca să-i servesc.

Nu mică mi-a fost mirarea inițială când am văzut că tânărul păsăret mă ignora complet, fără a se agita nerăbdător în jurul meu, cum adesea fac porumbeii., însă mai tare m-am mirat când, deschizând pachetul, am început să le arunc biscuiții pe jos, în laterala dughenei, ca să se servească.

Pur și simplu, porumbeii ciuguleau prin zăpadă, pe lângă biscuiți.

Mi-a devenit clar, atunci, că porumbeii aceștia doi au trăit toată viața numai și numai din gunoi și din resturi putrede și nu știau – bieții de ei – să mănânce altceva decât resturi. Și-atunci am înțeles că pe lumea asta sunt două feluri de porumbei: cei care trăiesc prin parcuri, prin centru și cei care trăiesc la periferia fericirii.

Și apoi mi-am amintit că pe lumea asta sunt și două feluri de oameni.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.