Pentru că am văzut că ați fost curioși, o să vă spun câte ceva despre cum a fost la petrecerea de Crăciun a companiei. În primul rând, Secret Santa i-a adus o cană pe care a fost inscripționat (rezistent termic) faptul vă sunt cel mai tare blogger din firmă. Din Cluj. De pe o anumită versiune de produs. QA engineer. Bărbat. De 28 de ani. Din Petroșani.

Mă rog, astea ultimele le-am băgat din burtă de la mine, dar ați prins ideea. Amu, io chiar aveam nevoie de o cană nouă, că aia a mea de lut din cimitir mă scotea din sărite, mai am una dragă din care beau acasă și mi-era incomod să o car, iar cana mea favorită e în Petroșani.

Faptul că cineva s-a gândit din timp la chestia asta m-a flatat, sincer să fiu. Și m-a uns un pic pe suflet. Bine, nu știu cine a făcut așa un gest drăguț, că de asta este Secret Santa, că nu prea se spune și nu prea se știe, ceea ce este drăguț. Plus că nu știi niciodată ceea ce primești, vorba lui mama lui Forrest.

După aceea, o colegă mai cu spirit artistic a făcut un fel de caricaturi foarte drăguțe pentru niște colegi care lucrează pe un anumit produs. Se vedea clar munca depusă, mai ales prin faptul că desenele erau foarte, dar foarte drăguțe. La capitole "team player" și "team involvement" e cea mai tare, trebuie să o laud, chiar dacă nu citește. M-a mișcat, sincer, dăruirea și altruismul la o asemenea scară.

Apoi, la un moment dat, cred că în jurul orei 22, am primit colindători. Nu, nu din ăia cu "ler, ler, ler și iarăși ler", nu. De data asta erau cinci muzicieni de la Opera Română din Cluj, îmbrăcați la sacou, pantofi, frumos, elegant. Și au început să cânte, că de aia a venit. Mi se ridica părul pe mâni, când pe stânga, când pe dreapta, după cum cântau oamenii. Și, Dumnezeule!, dar cum cântau. Pe cinci voci, numai colinde culte (ca dovadă a faptului că nu știam niciuna), grele, ca la operetă, pfuai, mamă, Doamne!, dacă aveți ocazia să mergeți la un concert de colinde din astea, e musai să o faceți, musai.

În rest, de banalități gen mâncare sau băutură n-are rost să mă leg.