Dacă sunteţi de părere că stau rău sau foarte rău cu modestia vă rog să nu citiţi acest articol ca să nu vă produc o stare de disconfort. Mulţumesc.

În afară de chestia de zilele trecute astăzi am mai păţit două faze. De dimineaţă mă uitam pe statistici ce a mai căutat lumea. Şi văd că am primit nişte vizite de pe un site. Hopa! Intru să văd despre ce este vorba. Într-un articol din ziarul Southeast European Times (sponsorizat de Guvernul SUA) se vorbeşte despre câinii comunitari din Bucureşti. După cum am scris şi zilele trecute în articolul despre câinii comunitari, cred că nerezolvarea acestei probleme este o tehnică de a ne învârti în jurul cozii. No, tocmai ideea asta a fost preluată în ziar, alături de altele. Lucru care mă face să mă simt mândru. De ce să n-o spun? Nu în fiecare zi o idee de-a mea este tradusă şi transmisă mai departe în 9 – 10 limbi (albaneză, bosinacă, bulgară, croată, engleză, greacă, macedoneană, sârbă, română şi turcă.

Prin blogul ăsta încerc să schimb ceva şi genul acesta de reacţii sunt semne cum că ne aflăm, voi cititorii împreună cu mine, pe drumul cel bun. Eu asta cred şi asta sper.

De asemenea nu pot să nu remarc o anume conduită jurnalistică destul de rară în România: link-ul către originea ideii, lucru care, în practică, jurnaliştii din România nu îl prea respectă. Îţi mulţumesc domnule Paul Ciocoiu. Mi-ai arătat că se poate. Mi-ai arătat că sunt pe calea cea bună şi că mai există jurnalişti care ţin cont de ceea ce se cheamă deontologie profesională. Tot respectul.

O altă chestie care mi s-a întâmplat azi a fost faptul că cineva a căutat pe internet o revelaţie de-a mea: „Cu o floare nu se face primavară, dar se poate face un buchet frumos!„. Pentru mine înseamnă ceva chestia asta. Înseamnă că cineva a rezonat la ceea ce am scris eu şi că a venit direct la sursă. Ciudat este că revelaţiile mele nu prea au stârnit comentarii, dar se pare că stârnesc un anume interes. Ciudat şi frumos deopotrivă.