Ieri, Mark Zuckerberg, inventatorul Facebook, a postat – pe rețeaua sa, evident! – o fotografie cu garderoba sa, altfel deosebit de anostă: tricouri de aceeași culoare li hanorace asortate, de aceeași culoare. Toate. 

Multă lume, desigur, se arăta contrariată: Dar vai, la atâta amar de bănet, ăsta se îmbracă de doar 1000 de dolari? Cu aceleași haine? Dar cum se poate?

Departe de mine de a fi un Mark Zuckerberg, și eu sufăr cam de aceeași chestie: intoxicația decizională.

Nu vreau să decid cu ce să mă îmbrac dimineața. Nu-mi pasă, câtă vreme nu merg în fundul gol. Dacă ar fi legal, probabil că aș face și asta,  numai ca să nu trebuiască să iau o decizie în privința asta.

Nu vreau să mă decid ce să mănânc dimineața, la prânz sau seara. Mă interesează, desigur, dar în general nu vreau să iau o decizie în privința asta. Astfel, dacă nu cumva mi-e poftă de ceva, nu mai trebuie să decid, deci treaba este simplă. Dar, în general, nu vreau să mă decid în privința asta.

În general, nu vreau să decid lucruri care pentru mine nu au valoare sau, cel puțin, nu sunt rentabile din punct de vedere energetic (mă refer la putere psihică/ răbdare). Pur și simplu, îmi ajunge câte decizii trebuie să iau la birou (testez așa?, testez altfel?, testez asta?, testez ailaltă?, testez asta prima? etc) și nu vreau să iau și acasă decizii care, altfel, pot foarte bine, dacă nu chiar mai bine!, să nu fie luate de mine.

Prea multe decizii! Suntem intoxicați de nevoia de a lua tot felul de decizii, nu este deloc bine!