Proastă idee
Venele mi se dilată sub povara stresului fizic, iar însetate nările se deschid larg pentru a primi mai mult din aerul înăbușit al ameizii.
Până și inima îmi înnebunise, bătând puternic și accelerat în timp ce eu nu făceam decât să stau, să stau și să transpir, udând tastele laptopului de pe care scriu, chinuindu-mă să văd printre stropii de sudoare ce se prind de lentilele ochelarilor.
Cinci dușuri am făcut astăzi, dar tot îmi este cald, de parcă iadul însuși s-ar pregăti să se topească și, prin forma potrivită, să se transforme într-un alt fel de rai sau de iad… Este o proastă idee să călătorești pe timp de caniculă.
Noroc că trenul a plecat la timp din gară, că am deschis larg geamul compartimentului pentru a lăsa aerul să ne răcorească.
Nu vă faceți iluzii, de copt tot o să ne coacem, dar mai pătruns, așa.
Pai sa inteleg ca, de data asta, nu ai mai avut aer conditionat? 😀
Nu, am avut climă bizonică! =))