Puterea inhibiției
Pății o fază, oioioi, de nu pot să vă descriu. Bine, faza n-a fost chiar recentă, oricum, dar no. Deci se făcea că venise ceva mare șef pe la noi pe la muncă. No, cum o țineam tot în ședințe, m-am dus și eu până la baie, că, deh, cafeaua nu știe de program.
Eh, și mă uit: la primul pișoar era șeful ăsta. Ălalalt pișoar era liber, staulele erau ocupate. Așa că mă pun să, no, scot cafeaua din mine, nu? Eh, deci eram io la țâșpe țanti de marele șef. No, nu știu cum m-am intimidat în halul ăla, dar nu curgea. Mă-nțelegeți?
Conform ierarhiei sociale internaționale, io stau în beci iar nenea ăla stă la penthouse. Dar, puii mei…
Ala micu’ nu reactioneaza bine in fata autoritatii, din cate se pare :))
=D Deci tipul ăla cât s-a pișat a făcut bani cât iau eu salariu, pe lună. =D