Puterea obişnuinţei
Vineri seară am ieşit cu IGI la o bere, la un local unde mergem de obicei. Acolo mai era şi un grup de elevi de clasa a VIII-a care sărbătoreau, unii împreună cu părinţii, absolvirea şcolii.
La un moment dat mă duc la toaletă, că deh, berea. Şi intru, rezolv problema, etc. Şi ies. În cealaltă toaletă, care avea uşa deschisă, era un domn ce se spăla pe mâini. Mă vede şi zâmbeşte.
– Ce pervers, mă gândesc eu! Să intri în baie la fete, cu atâtea copile pe aici.
În fine, ies şi mă întorc la bere. Cum deosebirea dintre o bere şi un pipi e de cam o jumîătate de oră iaca mă întorc. Intru. Doi băieţi stăteau pe hol. Eu mă îndrept spre baia băieţilor. Când să intru văd o fată cum se machiază.
– Asta a greşit baia. În fine, la baie la fete nu mă duc că nu-s de-ăla. Mai bine intru şi trag uşa de la staul după mine şi gata, mă gândesc eu.
Dar băieţii, din spate:
– Ştiţi, asta este baia băieţilor.
Mă întorc înspre ei. Mă uit pe uşă şi văd că, într-adevăr, nimerisem greşit.
– Mda, spun eu. Puterea obişnuinţei. Nu ştiam că s-au schimbat.
Atunci cuplasem de ce zâmbea tataie ăla la mine, pervers mic ce sunt eu, să intru peste domniţe la caca. Faza asta e ca bancul ăla cu Bulă care mergea pe autostrada Transilvania (care nu există decât în bancuri). La un moment dat aude la radio:
– Aviz către şoferii de pe autostradă. Un nebun conduce pe contrasens.
La care el:
– Care unu? Sunt mii!




era si`u banc…robin tatica, ai fost la femei?
si cum e? mai curat ca la barbati:))(nu c`ar fi asa in viata de zi cu zi)
😆 Parcă baia lor era ceva mai ordonată, nu neaparat mai curată. 😆 Oricum, e bun bancul. 😆