Azi dimineaţă eram ca tot omul pe WC şi nu mai ştiu ce fac cu telefonul, pe care, de obicei, îl las pe birou. Nu mai ştiu de ce era în mână la mine. Nu mă interesează. În fine, mă aşez regeşte şi, de somn, scap telefonul din mână.

Mă aplec brusc după el şi simt cum îmi troznşte coloana. N-am simţit nimic ciudat decât o durere fadă care a trecut repede. Când, no, termin, mă ridic vitejeşte. O laie. Simt că ceva nu e în regulă cu coloana în zona lombară.

Ca să nu mă dezechilibrez şi să mătur gresia cu faţa (mă rog, faţă e mult spus) iau o poziţie schimonosită şi aşa reuşesc să mă spăl pe mâini şi să plec în camera mea. Dau să mă aşez în pat, însă poziţia mea nu permitea nici aplecări şi nici mişcări bruşte. În 15 – 20 secunde reuşesc, totuşi, să mă bag înapoi în pat.

Astăzi, toată ziua, m-a durut spatele. Mă rog, durut e mult spus. Simţeam, însă, ceva, ca un fel de dezechilibru organic în acea zonă şi care era destul de jenant, dealtfel.

În altă ordine de idei astăzi n-am fost bun de nimic. Am o inexplicabilă stare de ultra-naşpa, de sictir şi de oboseală psihică. Ideile mi se topesc în cap încă înainte de a prinde contur. Parcă aş fi cu călător printr-o pădure cuprinsă de o pâclă deasă şi rece. Nu am chef să vorbesc pe messenger, nu am chef să scriu mesaje, nu am chef de nimic. Vreau doar să stau fără să cuget.