Vă dați seama? Am scris, deja, trei articole pe seama părului meu, am pus două poze și încă tot n-am terminat de scris despre el. Sunt extrem, dar extrem de prolific.

Lăsând PR-ul la o parte, v-am spus că am fost să mă dau cu șamponul ăla de foarfecă. Faza a fost cel puțin suspectă. Să vă povestesc.

Ies din scară pe un ger din ăla cum mai rar vezi prin Cluj. Trec strada, plictisitor, ajung la frizerie. Pun mâna pe clanță. Ăhă. Mi s-a lipit pielea de ea, că era rece rău, bocnă. Trag cu putere de ușă de să-mi sară mușchiul, fiindcă ușa nu se deschidea. O fi blocată, îmi zic în timp ce privesc neoanele aprinse înăuntru și citind afișul pe care scria că este deschis. Mai trag o tură, în timp ce vântul îmi șuiera rece pe la ceafă. Tot degeaba, io mă uitam ca bou, cu jind, la scaunul de frizerie pe care nu stătea nimeni.

Aștept vreun minut, poate mai puțin, după care o văd pe frizeriță ieșind din magazinul de țepușe de lângă, cu o cutie de brânză topită. În fine, intru înăuntru, mă așez pe scaunul ăla bun, după care îi spun doamnei:

– Evident, sufăr de un caz extrem de păr rebel.
– Cât de scurt să fie.
– Doi – trei centimetri.

No, doamna se pregătește cu foarfeca și toate cele, dar fiindcă trebuia să ajung și la muncă, i-am spus, deși mai bine tăceam:

– Poate ar fi mai simplu dacă l-ați lua direct cu mașina…
– Ah, perfect, am o mașină nouă pe care mi-a trimis-o fiu-mio aseară și pe care trebuie să o încerc. Trebuie să mai primesc vreo cinci.

Drept îi că inițial n-o văzusem, dar acum că a precizat, într-adevăr era o cutie desfăcută pe laterala chiuvetei din fața mea. No, mă uit la doamnă cum o montează, o reglează și mi-o înfige direct în păr, pe laterală, de începuse să mă ia apoplexia, că la tunsoare îs ca fata virgină, trebuie să mă iei încet. Pfuai, voi știți cum cădea părul ăla? Nu pot să vă descriu, mi se părea că pe unde trece mașina, pe acolo răsare chelia. Mă tunde cam o jumătate de cap după care, mai de grabă protocolar, mă întreabă:

– E bine așa?

M-a pufnit râsul. După ce că nu mai avea cum s-o dreagă, mă și întreabă, auzi. Dacă nu-mi plăcea ce făcuse, îmi turna aracet în cap și-mi lipea părul la loc? Mă rog, am pus mâna, era cât de cât OK. Amu, ce să mai, io i-am zis să mă ia cu mașina!

Bine, până la urmă am ieșit OK, că se văd cei treizeci de ani de experiență, dar m-am speriat un pic crezând că o să ajung spân.