Sunt o vacă de muls

Cine știe finanțe corporatiste este familiar cu conceptul (care se referă la a optimiza vânzările celui mai bun produs). Ei bine, eu sunt ăla, mă rog, din punctul de vedere al cerșetorilor. Să vedeți fază.

Nu știu exact în ce stație oprise trenul când s-au urcat, dar mă ginesc ei, nu știu cum, așa că prima dată vine tipul,să-mi vândă o foicică în format A6 cu „alfabetul universal al surdo-muților”. M-a pufnit râsul instantaneu, este atât de universal încât aproape că nici nu se folosește, fiind preferată una dintre formele acceptate ale limbajului mimico-gestual.

Vine, ia foaia și îmi face niște semne care să-mi atragă atenția, de genul:

– Bă, tăticu, tu nu cotizezi la partid?

Văzând că nu i-a mers, o cheamă pe fie-sa. Cu tupeu, fata de vreo șapte ani deschide ușa și, sec, îmi spune:

– Dă-mi și mie.

Nici ea nu știa ce să-mi ceară, important era să primească. I-o tai scurt, cum numai eu știu să i-o tai unui om (dacă s-ar da premiu pentru asta, aș fi premiant, pe cuvânt, am un stil de a le-o tăia oamenilor de  rămân cu impresia că s-a ciocnit zidul de ei, dar să nu mai divaghez atâta):

– Nu.

Pleacă. Peste treizeci de secunde apare nevastă-sa cu un copilaș în brațe. Vrea să deschidă ușa de la compartiment, dar îi trag op privire din aia a la Darth Vader de s-a liniștit, prinzându-se că, de fapt, în ciuda aparențelor, nu sunt un bou de muls.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.