Sunt un minoritar
Sunt un alb minoritar și am în gură un gust amar, mă simt mic și nefericit, și de majoritate hulit. Glumesc în dodii, desigur, dar fără umor n-aș fi făcut față într-un compartiment de babalâci din Iași și Pașcani…
Pfuai, povesteau ăștia, zăpada avea un metru, era până la brâu, a viscolit-o pe casă, ne-a bătut Dumnezeu, oamenii păcătoși sunt de vină, a venit sfârșitul lumii… Atâta mințeau și exacerbau problemele iernii, că nici ei nu mai știau sigur dacă spun ceea ce cred sau dacă cred ceea ce mint.
În fine, am auzit niște discuții de bine despre Geoană, Iliescu, Ceaușescu și Vadim, de m-a luat strechea bubonică. M-a salvat, totuși, umorul. Îmi dau seama câtă dreptate au oamenii ăștia când ne comparăm portofelele.
Sau sunt superficial la faza asta?
Ce mai suferi si tu prin trenurile partiei..ar trebui sa faci un capitol…”aventuri in tren” nu stii cum sunt oamenii….mai ales cei lipsiti de minima educatie..aruca si ei vina pe unu si altul , le stiu pe toate etc…nu pune si tu totul la suflet! M-a bufnit rasul la „m-a luat strechea bumbonica”=))
Dacă le zici că-s proști, se oftică.
Am vazut ca exista tendinta asta de a exagera la toate persoanele in varsta… n-as sti sa explic de ce 😐
Poate pentru că nu mai sunt băgate în seamă şi nu ştiu cum să atragă atenţia altfel.
Interesant. N-am studiat niciodată chestia asta.