Eram la Râmnicu Vâlcea la muncă, peste vară, ca să fac rost de bani pentru plătit taxele de la facultate, facultate altfel gratuită, desigur. No, fiind cel mai tână și mai puțin experimentat, am fost angajat pe post de holoangăr, pe post de dorel din ăla de care fac toți mișto.

Prima și ultima țeapă de la colegi, după ideea fratelui mai mare, a fost să mă trimită la un instlator care lucra ceva la cineva și sp-l întreb dacă are ulei de pilă și, dacă n-are, dacă poate să îmi împrumute o cheie de pilugă. Nu m-am prins, tonul era serios, m-am făcut de cacao.

Dacă dai cu ulei undeva, clar nu mai ia pila, deci nu exită așa ceva. Apoi, cheia de pilugă nu există pentru că nu există cuvântul pilugă în limba Română, doar pilug (chel). În fine, faza tare este că instalatorul ăla chiar s-a uitat îăn geantă după așa o cheie.