Eram un puțoi de vreo 14 ani într-un cantonament sportiv pe lângă Oradea, prin ceva camping cu piscină ce avea și valuri. Evident, mie mi se fâlfâia de toate astea, întrucât pe acolo mișunau gazele numai una și una, toate în costume de baie.

Atunci mi-am dat seama că-mi plac (mă rog, cred că îmi plac) costumele de baie portocalii cu dungi mov (nu mă întrebați de ce, e un fel de fetiș). Și tot atunci mă plimbam eu cocoș printre căsuțele din camping, cu toți cei patru ochi scanând în toate direcțiile, mai puțin drumul.

Eh, și cum treceam eu pe lângă una Laura (mare boală, Doamne!, am avut io pe asta, că avea sânii mari și carnea tare) și, culmea culmilor ghinionului imposibil de descris, numai ce calc cu piciorul drept fix pe mijlocul unui canal, scurgându-mă în viteză spre China și făcând-mi în pantaloni o omletă de zile mari.

M-am lovit destul de rău atunci. Ăștialalți erau leșinați de atâta râs, de am crezut că o să li se facă rău.