Un motiv pentru care Petroșaniul e mai tare decât Clujul și decât oricare alt oraș este că acolo, la prima ninsoare, se formează un fel de adeziune socială magică astfel că atunci când dă prima ninsoare din aia faină, cu fulgi mari și fără viscol, oamenii ies în oraș la promenadă, la plimbare și la o bătaie cu bulgări.

Nu exagerez. Am văzut în câteva rânduri asta și mi-a plăcut enorm. Veselia exploda în fiecare colțișor, fiecare ungher, fiecare chip radia de bucurie, prinții trăgeau săniile după ei prin oraș, fără a ține cont dacă a doua zi au program de muncă sau nu, parcă toată urbea redevenea copil și se bucura sincer de zăpadă.

Ba, chiar, ca să fie tabloul mai frumos, în sistemul audio al orașului erau puse ba colinde vesele, ba muzică de dragoste, pentru o atmosferă romantică, pentru un efect deosebit.

Ca popor putem fi și fericiți.