Bancuri (post)comuniste
Maica Glafira şi maica Serafima se întorceau la mănăstire cu maşina cu alimente. Deodată pe parbriz a sărit un vampir mic. Maicile nu s-au pierdut cu firea cu una cu două. – Dă cu ştergătoarele, dă cu ştergătoarele, striga maica Serafima. Vampirul a fost scuturat puţin de lamelă, dar s-a prins şi mai bine de geam, rânjind la ele. – Foloseşte stropitorul, am pus în el apă sfinţită. Ud leoarcă, vampirul îşi arata colţii, iar apa sfinţită nu-şi face efectul. – Încearcă cu crucea, încearcă cu crucea, striga maica Glafira. Maica Serafima, deschide geamul, scoate capul afară şi începe să gesticuleze spre vampir: – Dă-te jos de acolo, tu’ţi crucea mă-tii!
Şedinţă la fermă. Îşi spune păsul Gheorghe: – Io sunt Gheorghe grăjdarul. Am în dotare o vacă albă, o vacă neagră şi un bou. Într-o zi boul a fu*ut-o pe vaca neagră… Şefa de fermă: – Stai jos nesimţitule. Nu puteai să foloseşti alt cuvânt ? De exemplu „a regulat-o”! Şedinţa următoare: – Io sunt Gheorghe grăjdarul. Am în dotare o vacă albă, o vacă neagră şi un bou. Într-o zi boul a re… a re… a refu*ut-o pe vaca neagră… – Tâmpitule, dacă nu ai ţinut minte „a regulat-o”, puteai să foloseşti o expresie: i-a făcut o surpriză, etc. Şedinţa următoare: – Io sunt Gheorghe grăjdarul. Am în dotare o vacă albă, o vacă neagră şi un bou. Într-o zi boul i-a facut o surpriză vacii negre. Toată lumea răsuflă uşurată. -… A fu*ut-o pe-aia alba !
Lasa un raspuns