TOT RUSII, SI-ATUNCI…

“Ii primeam pe rusi cu foc de arma. De cealalta parte, vedeam tancurile rusesti, la Albita”.

Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia

Invadarea Cehoslovaciei in 1968

Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman in­ceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hota­rat infiintarea unitatii specia­le anti-KGB, STASI si AVO UM 0110. Numita initial “Gru­pa 20”, urmasa unitatii 0110 in SRI purta indicativul “Z” si a fost recent desfiin­tata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si ince­teze activitatea anti-roma­neasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.

21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?

Generalul Ion Stanescu

Da, intr-adevar, asa stau lucrurile. Trebuie inceput cu retragerea trupelor Armatei Rosii, in urma cu zece ani, in 1958, apoi indepartarea consilierilor sovietici, desfiintarea sovromurilor etc. Sigur ca toate acestea au declansat nemultumirea sovieticilor. Apoi a venit plenara Comitetului Central din aprilie 1964, denumita si Declaratia de Independenta, in care ne-am exprimat clar pentru neamestecul in treburile interne ale altor state socialiste. In 1968, situatia a devenit de-a dreptul exploziva. Dupa alegerea lui Dubcek, in ianuarie 1968, se simtea un aer de redesteptare nationala. Dar lucrurile s-au complicat. Rusii au avut mai multe consfatuiri cu alte state din blocul sovietic pentru a atrage atentia cehilor si slovacilor ca e bine sa-si infraneze sentimentele.

Apoi au aparut brusc “turistii” sovietici care au ocupat apoi institutiile, cand s-a dat semnalul, ca si la noi, in ’89. In celalalte tari s-au activat imediat agentii acoperiti.

200 de agenti sovietici

La noi ce s-a intamplat cu agentii sovietici?

Asta este o poveste cu totul speciala si are si ea un istoric: in noiembrie 1963, raposatul Gheorghiu Dej m-a chemat pe mine si pe seful sectiei militare, Vasile Patilinet. Mai erau de fata Draghici si Ceausescu. Si ne-au aratat o lista cu vreo 160 de agenti cunoscuti si ni s-a spus asa: uite, trebuie stat de vorba cu fiecare. Sa le puneti in vedere sa respecte statul si partidul si sa inceteze colaborarea cu NKVD/KGB si GRU. Si am facut doua echipe. Eu una, Patilinet alta. Si i-am chemat in sediul Comitetului Central si am stat de vorba cu toti. Eu am luat 90 si 70 Patilinet. Din cei 160 s-au facut vreo 200, pentru ca primii au mai deconsiprat altii. Ii stiu si acum pe toti, pe dinafara. Printre ei se afla si Leon Tismenitki, tatal lui Tismaneanu Vladimir, pe care l-am avut eu, iar tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander, a fost audiat de Patilinet. Majoritatea au decis sa inceteze colaborarea. Oricum, noi ii verificam pe toti, regulat, cu unitatea 0110.

Romania a stiut ce va urma in Cehoslovacia?

Sigur ca da. Noi am stiut inca din luna mai de pregatirile pe care le faceau sovieticii si celelalte cinci state. Informatiile ne-au venit pe mai multe canale. L-am informat pe seful statului, Nicolae Ceausescu. In primul moment nu i-a venit sa creada. Chiar ne-a atras atentia sa nu cadem noi intr-o capcana, intr-un joc operativ, intr-o dezinformare. Ne-a pus sa aprofundam verificarile. Ne-am coroborat activitatea cu Directia de Informatii a Armatei. A reiesit din toate sur­sele noastre ca se incepusera pregatirile pentru o invazie. Deci, am fost pregatiti. De altfel, incepand cu acel moment am realizat un plan special care a prevazut si crearea asa-nu­mitelor “Garzi patriotice”, inarmate. Situatia era grava. Pla­nurile sovietice erau de amploare. Practic, isi doreau sa revina la pozitiile din 1945.

Dupa Cehoslovacia, urmau Romania si apoi Iugoslavia. Drept pentru care i-am prevenit si pe sarbi. A fost insa si o presiune interna­tionala a aliatilor nostri, inclusiv a Chinei. Dupa mitingul si discursul lui Ceausescu ne-am castigat si mai multi simpatizanti. Peste un an, presedintele Statelor Unite, Richard Nixon, a efectuat o vizita epocala in Romania.

“Vedeam tancurile rusesti la Albita”

Cum a aflat Ceausescu de invazie?

Eu i-am transmis informatia. Dar inainte, ne-a parvenit de la ambasada URSS un plic misterios, deschis insa, pe care l-a lasat la CC un emisar rus. Era o scrisoare de la Brejnev. Documentul mi-a fost adus mie. L-am luat si m-am dus repede la Ceausescu. L-am trezit, dupa ce am trecut cu greu de aghiotantul lui de atunci, maiorul Pricopie. Era vreo 12 si ceva noaptea.
I-am spus: “E grav, s-a adeverit ce am pre­vizionat: rusii au intrat. “Da, stiu. Uite-acum m-a sunat si Mizil”. Si am inceput mobilizarea totala chiar in acea noapte. Dimineata am transmis la radio, am informat populatia. A fost un efluviu general, inclusiv multi intelectuali. A fost o iesire spontana a maselor, in 21 august. La granite eram in stare de alerta. Eu va spun: Daca rusii intrau atunci in tara erau primiti cu foc de arma. Stiam ca n-avem nici o sansa. De cealalta parte vedeam tancurile rusesti, la Albita. De abia dupa patru septembrie s-au retras. Dupa doua saptamani.

Ce s-a intamplat insa cu agentii rusi din tara?

Am publicat aceasta si in cartea pe care am scris-o impreuna cu regretatul general Neagu Cosma: “In anul 1968 a fost pro­gramata si invadarea Romaniei”. Lista este lunga si nu ne-am propus sa o epuizam. Voi mai spune doar ca unele sectoare de importanta maxima erau incadrate cu alogeni in procente de peste 90%, cum a fost Directia de Anchete Penale, condusa de Mihail Dulbergher, alias Misu Dulgheru. Neagu Cosma, autorul cartii “Contributia unor minoritati nationale la bolsevizarea Romaniei” aparuta in 1996 la editura Bravo Pres a tratat in detaliu tema incadrarii securitatii cu elemente alogene cu precadere cadre si agenti ai or­ganelor de informatii sovietice; parte dintre ei si ai celor maghiare si ai Mossad-ului.

Atata vreme cat securitatea din Romania functiona ca un Serviciu Extern al NKVD-ului, sarcinile primindu-le direct de la Centrala de la Moscova – uneori via Ana Pauker, Vasile Luca – care s-a ocupat din partea conducerii partidului de coordonarea organelor politienesti si de siguranta pana la aparitia Securitatii – Iosif Chisinevschi, care a raspuns de coordonarea acestei institutii timp de aproape zece ani, nu putem retine ca activitatile sale au avut coloratura romaneasca si nici un caz nu concordau cu interesele Romaniei. NKVD-ul pusese la punct o schema perfecta, parghiile de decizie in toate domeniile incepand cu Comitetul Central se aflau in mainile viguroase ale faimoasei institutii.

Care era diferenta dintre ei?

Sunt necesare unele precizari: La vechii agenti din prima linie, care actionasera inainte de razboi si in timpul razboiului – Bod­narenco-Pantiusa, Grumberg-Nikoslchi, Nilkanov-Nicolau, Naum Grigore, Aurel Stancu, Ernest Neulander – Walter Roman, Tis­­menitski – Tismaneanu, Di­denko-Vidrascu etc. etc. se adau­ga un numar cu mult mai mare dintre fostii prizonieri de razboi veniti in tara cu Diviziile de voluntari “Tudor Vladimirescu” si “Horia, Closca si Crisan” dar si in afara acestora – unii dintre ei fusesera parasutati in spatele Armatei Romane cand era angajata in lupta cu unitatile Armatei Rosii;

Altii fusesera recrutati in timp ce se aflau la studii in URSS asa cum au fost generalii Serb, Militaru, cu precadere dintre aceia care se casatorisera cu rusoaice, ele insele, unele, trimise in Romania cu misiuni de spionaj. Astia au continuat sa actioneze pana in 1989 si dupa, chiar daca noi ii stiam.

Stiti ca Militaru s-a si razbunat, mortal, pe cei care il aveau in lucru, in Dosarul “Corbu”: colonelul Trosca si echipa sa, pe care i-a omorat in decembrie. Pe toti ne-ar fi ucis. Actiunea KGB-GRU luase o asemenea amploare, incat colectivul constituit in 1962 sub numele de “Grupa 20” s-a transformat in Serviciu, Unitatea speciala 0110 care a devenit “Z” la SRI. 0110 a fost con­dusa nemijlocit de unul dintre adjunctii sefului Directiei de Contraspionaj. Mai ales dupa 1968, pe langa “problema sovietica”, s-au adaugat si celalalte: “poloneza”, “bulgara”, ceha”, “est germana”, “ungara”. Dar despre acesta, cu alta ocazie…

Interviu realizat de Victor RONCEA

 
Articol preluat de pe Pro-Unire (Yahoo Groups).

2 Comentarii

  1. Anonim 11 ianuarie 2010 la 12:09 - Raspunde

    unde pot gasi o schema a unui tanc de lupta rusesc 🙁

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.