Nu înţeleg care este filozofia whiskey-ului de îi ia minim 12 ani ca să devină cât de cât băubil. Oare este chiar aşa de naşpa în starea iniţială încât, oricum, nimeni nu se atinge de el cu anii, până nu îi trece greaţa?

Sincer, sunt de părere că ăia de beau whiskey o fac doar de fiţă, nu pentru că le place gustul de ploşniţă macerată şi descompusă până la stadiul de lichid. Şi, oricum, mai e o dumă aici. Vedem în filme cum X Duru intră într-un bar şi comandă un whiskey. Ştiţi cum se traduce imaginea asta în România? X Adevărăciosu’ intră în crâşmă şi comandă o ţuică artificială, ce nici măcar de casă nu e. Apoi dă 50 de bani, ca să plătească consumaţia, şi pleacă.

Nici ţăranii noştri nu mai sunt ce au fost. Acum au probleme de identitate şi se cred de-ai lor…