Pe scurt, despre subiect, obiectiv: în timp ce oamenii mureau neștiuți și nevăzuți pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, proaspătul rege este perceput ca un erou pentru că a reușit să țină un discurs.

De fapt exagerez, desigur, întrucât filmul dezbate o problematică interesantă s perioadei respective, și anume multiplele forme ale eroismului pentru că, în timp ce bravii soldați își înfruntau teama de moarte și de inamic, regele își înfruntă teama de a vorbi în public, într-un moment în care țara avea nevoie să-i audă vocea.

Și nu doar atât, filmul dezbate și conflictul de condiție dintre creator și opera sa, mai ales în scenele de final când aflăm că regele nu a mai vorbit niciodată cu omul care i-a dat o voce, când creația își părăsește creatorul lucru care, mai departe, vorbește despre eroismul tăcut al autorului de a-și accepta părăsirea de către operă…

Este un film pe care-l recomand.