Fallout: New Vegas nu este o continuarea a lui Falout 3, despre care am mai vorbit în nenumărate rânduri. În schimb, ca și fan al seriei Fallout, consider că, de fapt, Fallout: New Vagas ar fi trebuit să fie considerat Fallout 3, pentru simplul motiv că acesta continuă fire de poveste din Fallout 1 și 2.

Mă rog, continuările nu sunt perfecte și se mai bat cap în cap. De exemplu, în Fallout: New Vegas avem de-a face cu o Frăție a Oțelului (Brotherhood of Steel – BoS) slăbită și rahitică, lucru total necaracteristic seriei Fallout. Și totuși, ca să vedeți unde anume devine Fallout: New Vegas continuarea la 1 și 2, acțiunile jucătorului determină felul în care jocul se termină.

Asta înseamnă că inclusiv ceea ce vorbești cu anumite personaje din joc (Non-Player Character – NPC) are un efect în felul cum se va termina jocul, lucruri care nu s-a întâmplat decât în Fallout și Fallout 2. Sigur, chiar și în Fallout BoS sau Fallout 3 se puteau face variații ale finalului în funcție de acțiunile jucătorului, dar în speță numai Fallout: New Vegas depinde mult de ceea ce vorbești cu cei din jurul tău, la fel ca în versiunile inițiale ale seriei.

De aceea consider că Fallout: New Vegas este ceea ce ar fi trebuit să fie Fallout 3: continuarea seriei începute în 1997.

Jocul, ca și experiență, este mai de grabă complex. Făcând abstracție de cea mai bogată grafică și de cel mai complex motor de joc, întrucât acestea sunt mai de grabă transparente utilizatorului, putem avea două nivele de joc: normal și thriller. În modul de lucru normal poți să nu bei apă și să nu mănânci, deși acțiunea se petrece în deșert. Sau muniția  nu are greutate. Mă rog, pe acolo. Nu știu exact fiindcă eu mă joc în modul thriller: trebuie să beau apă, să caut un adăpost unde să mai dorm din când în când, muniția are greutate (iar jucătorul nu poate căra nelimitat ci în limita unei greutăți), chestii din astea.

Experiența este totală, mai ales când îți cumperi apă sau când trebui să decizi ce vei lua, mai multă apă sau mai multă muniție? Răspunsul este simplu, dat de locul unde se petrece acțiunea: Deșertul Nevada. Iar muniția este mai de grabă scumpă. Adică am stricat muniție scumpă, de peste 1000 de capace de sticlă (banii, cum ar veni) pe o nenorocită de Ghiară a morții (Death Claw), de m-am disperat atât de tare încât am zis că mă duc pe ea s-o călăresc cu cuțitul (yeah, right, mă omora în trei secunde).

Mă rog, jocul este despre sarcini (quest-uri). Vreau să spun că nu știu exact cum am luat atâtea questuri, dar s-a făcut acolo așa un nod gordian încât nu sunt sigur că știu cum să le desfac (pentru cunoscătorii de Linux: e ca un fel de cross-dependency la RPM-uri), fiindcă un quest depinde de un altul și tot așa. La fel ca în Fallout și, mai pregnant, Fallout 2.

Este un joc pe care-l recomand doar celor cu IQ-uri mari, foarte mari sau chiar semețe. Altfel, ești mâncat, mai ales dacă n-ai răbdare sau dacă nu ești creativ. În fond, nu toată lumea trebuie să termine jocul. De exemplu, nu mă întrebați cum naiba se pot omorî viespile alea mari numite cazador. Singura metodă eficientă pe care am găsit-o e să dau după ele cu bombițe nucleare (mini-nukes), dar e cam scump și muniția e rară.

Și pentru că tot am vorbit de joc, punem și două imagini cu capturi de ecran. În prima avem trei rachete care pleacă mai mult sau mai puțin spre orbită, de la ceva sectă de ghouls sinucigași (un fel de zombie, mutanți de la radiații).

În cea de-a doua imagine avem o vacă isterică (adică violentă) ce se scaldă într-un lac. În mână am o pușcă de vânătoare (destul de bună, dar cam lentă).

No, spor la joacă.