Paradisul gangsterilor – teatru

Preambul

OK, eu sunt din Petroșani, avem teatru și acolo, mergeam des, dar ce-am văzut a fost pur și simplu dintr-o altă ligă pentru că, din fericire, Teatrul Național din Cluj are acces la alte resurse.

Recenzia propriu-zisă

Nu o să povestesc acțiunea piesei, ar fi de-a dreptul o blasfemie. Pot, însă, să vă spun că a început pe atât de genial pe cât a și continuat. Cum stăteam noi la locurile noastre în sală, la un moment dat, de la balcon s-a auzit cum unul îl striga pe un altul.

Și unul dintre ei se cocoțează pe balcon și pe exteriorul acestuia, exact ca o maimuță, după care sare jos, urmat îndeaproape de celălalt, după care încep să se fugărească prin sală, printre telespectatori…

Genial. Hilar. Incredibil. No, la un moment dat se stinge lumina, cu actorii aceștia doi ascunși printre spectatori. Și încep să povestească. Din ceea ce discutau, era clar că-l omorâseră pe unul și nu știau ce să facă cu cadavrul.

Așa că se decid să-l mănânce. Și de acolo începe un întreg carnagiu, fiindcă directorul închisorii le-a dat drumul în libertate, unul dintre gangsteri îndrăgostindu-se de o curvă iar celălalt de o dansatoare șchioapă, după care pe lângă ei se aciuează un negru, Prima pe numele lui.

Pe urmele lor era un comisar cam pedofil și cu multe perversiuni în cap, îmi scapă numele, care avea un câine alb, Rex, obsedat maniac sexual, nu vă pot descrie. Cum să vă spun? Până și rolul de câine a fost demențial, genial, actorul purtând un fel de body masculin, cu urechiușe.

Nu, nu hainele erau hilare, ci felul cum se mișca, mereu gata de coțăit. Vă jur, mă uitam la câine și muream de râs, muream efectiv. Apoi, prin piesă s-au perindat și câteva femei, are mai de care mai stilată și mai feminină care-și jucau rolul cu atâta naturalețe, de parcă atunci, pe loc, se scria scenariul piesei.

A fost incredibil. De exemplu unul dintre actorii bătrâni avea un rol secundar în piesă. Pe lângă tineretul ăsta care juca genial, când intra dumnealui pe scenă parcă vedeam Sfinxul, nu știu să explic de ce.

Apoi, o fază demențială, la unele monologuri sau dialoguri mai lungi, un tip îmbrăcat în sacou negru și cu o pălărie roșie cânta la vioară. Live. Incredibil, absolut incredibil.

Din motive mai puțin evidente, lăsându-vă plăcerea de a vă imagina anumite faze, piesa este nerecomandată minorilor sub 45 de ani. Mă rog, nerecomandată minorilor, punct. Dar este o recomandare călduroasă de-a mea să mergeți să o vedeți.

A fost atât de genială experiența, care includea și un pic de efecte multimedia, aducea întrucâtva cu filmul Sin City, pe o temă oarecum alăturată, însă nu se compară cu nimic. Și m-am simțit atât de bine, încât vă scriu asta după ce am desfăcut o sticlă de Barbera D’Asti, un vin roșu, italienesc.

A fost superb.

4 Comentarii

  1. Gabi 12 ianuarie 2011 la 10:59 - Raspunde

    M-am gandit la Boc si la operatorul TVR cand am inceput sa citesc faza cu balconul. Viata bate filmul (teatrul)!

    • Robin Molnar 12 ianuarie 2011 la 11:04 - Raspunde

      Io m-am gândit la scena balconului din Romeo și Julieta. Deci nu se pune. Nu se cade să amestecăm teatrul cu politica, fiindcă nu vrem să iasă circ. =))

  2. Cristian Grosu 12 ianuarie 2011 la 17:39 - Raspunde

    Sinceritatea cu care ai scris acest comentariu la PARADISUL GANGSTERILOR m-a facut sa-ti scriu aceste randuri si sa-ti multumesc atat in numele meu cat si al colegilor cu care am jucat. Imi pare bine pentru ce ai simtit si te astept si la alte spectacole.
    Pe curand…
    Cristian Grosu

    • Robin Molnar 12 ianuarie 2011 la 18:14 - Raspunde

      Eu îți mulțumesc pentru experiența unică. 😀

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.