Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.

Acum 13 ani am făcut prima dată cunoştinţă cu sistemele de calcul superioare, cele pe 32 de biţi. Ţin minte că era o după-masă de început de Decembrie că era foarte frig şi că ninsese când un prieten m-a chemat până la el să-i explic cât de cât cum se foloseşte computerul. Nu ştiam atunci ce anume are. Eu bănuiam că este un clasic 286, la care eram bunicel.

Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut frumuseţea aia de calculator: un 486 DX2 la 50Mhz cu 8 MB de RAM. Era capătul tehnologiei închipuibile, pentru mine. Până atunci mai lucrasem pe calculatoare 286 sau Z80, dar 486 nu văzusem. Ştiu că i-l adusese cineva din Germania şi că nu era nou, era la mâna a doua. Dar era ceva peste aşteptări. Calculatorul era frumos de tot, chiar dacă era un pic gri, din cauza vârstei. Plus că aveam o plasă de floppy-uri la el.

Toţi cei care l-au văzut erau surprinşi. Avea două unităţi de floppy disk, una de 5,25" şi una de 3,5", care era cel mai modern dispozitiv de memorie externă de pe atunci. CD-ROM-urile erau mult prea scumpe…  Iar hard disk-ul era pur şi simplu imens: 329 MB. Monitorul era un SVGA de 14" şi avea şi boxe. Pe el era instalat Windows 3.11!

Şi eu care eram obişnuit cu monitoare CGA şi MS-DOS pe 286…

Ce frumos era! Când am început să-i explic omului că uite, ăsta-i mouse-ul, asta este tastatura pe care scrii, şi alte asemenea, pur şi simplu toată familia se uita mirată de performanţele şi aspectul calculatorului. Tăceau cu toţii şi ascultau atenţi de parcă le povesteam ceva fantastic, de parcă întreg centrul NASA era în camera respectivă şi era doar al lor.

Şi în timp ce le explicam, atât cât puteam şi eu, despre ferestre, despre ce înseamnă un program, ce este un virus, la ce este bun antivirusul sau programul de desenat am descoperit că avea kit-ul de instalare de la Windows 95. Era ceva uluitor! Dincolo de tot ceea ce văzusem.

Luaţi de val ne apucăm să instalăm Windows-ul 95. Şi când pe ecran a apărut textul "Getting ready to run Windows 95 for the first time" emoţiile erau copleşitoare. Nimeni nu mai mişca, nimeni nu respira, toţi aşteptau să vadă minunea.

Pentru cei foarte tineri Windows 95 a fosat lansat în vara lui 1995 şi era, de departe, cel mai bun sistem de operare pe care-l puteai instala pe un calculator normal. Era de-a dreptul incredibil. Acest sistem de operare a schimbat faţa planetei. Lansarea lui a permis multor oameni să folosească PC-uri într-un mod facil. Dar să revin.

Şi apare desktop-ul, cu fundalul lui verzui, apare My Computer, Recycle Bin şi restul. Deja eram cei mai fericiţi oameni de pe Pământ. Recunosc, şi pentru mine era prima dată când vedeam cum arată 95-ule. Era superb. Cu meniul de Start care le ţinea pe toate ordonate, şi tot. Parcă totul devenise atât de simplu…

După vreo 2 ore de bibilit la el să vedem cine şi ce face introducem una dintre dischetele mari. Stupoare. Avea un joc 3D: LHX. Doamne ce ne mai luptam cu inamicii în timp ce zburam cu elicopterul. După ca ne-am plictisit un pic de zburat am introdus o dischetă din aia mică. Culmea, tot un joc 3D: Test Drive. Ne plimbam cu maşina printr-un oraş, pe malul mării pe lângă un far şi pe lângă calea ferată. Normal el era un joc de curse de maşini, dar nouă ne plăcea să ne plimbăm, să explorăm.

Cred că am fost printre primii oameni din Petroşani care se jucau jocuri 3D. Şi nici nu era de mirare. Placa video era un Cirrus Logic, nu mai ştiu ce model, cu 1 MB de video, pe PCI. Ţin să precizez că un 286 avea vreo 16 KB, deci de vreo 64 de ori mai puţin. Să nu facem confuzie. Eu vorbesc despre PCI nu PCI-E sau PCI Express care, la fel ca şi AGP-ul, au apărut ceva mai târziu.

Sunetul era mult mai bun decât tot ceea ce văzuserăm până atunci, pentru că avea o placă de sunet pe ISA. 286 avea doar un speaker, care mai mult bârâia decât cânta. Muzică, în format wave (.wav) ascultam în Windows Media Player, pentru că Winamp încă nu apăruse. Pe un floppy era chiar o colecţie de muzică în format  MIDI (.mid). Pentru noi nu conta că nu are voce. Se auzea atât de bine…

De-atunci am rămas nedespărţit de PC-uri. Ştiu că Windows-ul 95 avea probleme, dar nu conta, era un imens pas înainte. Era uimitor cum jocurile de DOS mergeau sub Windows. Parcă erau mai multe calculatoare într-unul. Şi era simplu de folosit. Copiam jocul de pe dischetă pe hard disk şi ne jucam. Cel mai mult ne-a plăcut Doom. Mai poi am descoperit pe dischete Doom 2 şi Wolf 3D.

Ne jucam mult pe calculator. Câteodată stăteam în casă şi ne jucam Heroes of Might and Magic (nu 3, nu 4, nu 5, ci 1-le) atunci când era prea frig. Culegeam comori, strângeam armată şi mergeam să-i căsăpim pe unii. Ce mândri eram când terminam câte o hartă… Nici nu pot să descriu.

Încă nu apăruseră jocuri 3D mai avansate, precum Duke Nukem 3D sau Blood (ăla de începea aşa: "I live again!") şi nici strategii mai avansate, precum Heroes II sau Warcraft II . Dar pentru noi acele jocuri erau suficient de realiste. A fost, efectiv, un salt imens, un salt care mă îndoiesc că se va mai petrece vreodată în această industrie.

Ajunsesem să ştiu toate locaţiile secrete din Doom şi Doom II. Grafica era extrem de realistă comparativ cu ceea ce văzusem până atunci. Când am ajuns în liceu, în 1997, ne jucam Doom şi în reţea, o reţea pe BNC pe care tot noi am făcut-o.

Cu o singură nelămurire am rămas totuşi, din 1995: de ce jocul Doom se termină aşa cum se temină? Adică la final te pui într-un teleportor şi ajungi între nişte monştri care te omoară, după ce că ai omorât tot până acolo… Mister total!