Pentru mine este importantă calitatea filmelor, la fel cum este importantă şi calitatea redării lor. Nu-mi este tot una să văd un film în flash, gen youtube, sau unul în format de DVD. Depsre asta trebuie să vă vorbesc astăzi în cadrul concursului SuperBlog 2008.

Diferenţa dintre formatul Blue-ray şi DVD este, pentru ochi, precum cea dintre DVD şi VideoCD. Practic imaginea este mult mai clară, oferind detalii extreme, iar sunetul este extrem de fidel. Acesta este adevăratul Home Cinema.

Pentru exemplificare voi folosi filmul Greu de ucis 4. Imaginile sunt perechi, obţinute prin fotografierea cu un aparat Nikon a unui televizor de înaltă definiţie de tip Sony Bravia XBR4 cu diagonala de 101 de centimetri, prima imagine din set fiind fotografia imaginii rezultate de pe discul blue-ray iar cea de-a doua fiind imaginea rezultată de pe DVD.

Setul 1

Se poate remarca diferenţa de calitate a miaginii în cazul utilizării blue-ray. Trebuie să precizez faptul că o diferenţă mică pentru ochi în aceste condiţii de laborator, este, de fapt, foarte mare pentru ochiul liber. plus că trebuie să ţinem cont şi de dimensiunea fotografiei.

Setul 2

Cred că acum este mai evident despre ce vorbeam eu înainte. Deosebirea este dată şi de faptul că un disc de tip blue-ray conţine de cinci ori mai multă informaţie decât un DVD, de unde rezultă şi posibilitatea de a oferi mai multă claritate şi calitate a imaginii şi sunetului.

Setul 3

Acum deosebirea este de-a dreptul izbitoare. Se observă că Bruce Willis nu mai are cum să apară atât de tânăr odată cu apariţia acestei tehnologi. Mai mult, chiar, îndrăznesc să afirm că de-acum se va vedea adevărata frumuseţe trupească a unei femei. Detaliile acestea nu prea au cum să mintă.

Filmul acesta mi-a plăcut mult, poate şi pentru că are la mijloc, în intrigă, sisteme de calcul. Hacker-ul Matt Farrell (Justin Long), nu ceea ce avem noi pe-aici, a făcut un algoritm de criptare, folosit pentru ascunderea unui virus făcut în colaborare de către mai mulţi hackeri. Niciunul dintre ei nu ştia ce se pregăteşte sau la ce vor fi folosite fragmentele de cod.

Mulţi, însă, nu aveau să afle, pentru că au fost ucişi de către cel ce comandase aceste programe (hai să le spunem aşa). FBI-ul nu părea a fi pe fir până în momentul în care calculatoarele lor au fost atacate. În încercarea de a afla cine este în spatele acestui atac informatic FBI-ul află că cineva omoară hackeri de aceea detectivul John McLane (Bruce Willis)  este trimis să-l aducă pe hackerul Farrell la sediul FBI.

Detectivul McLane ajunge la hacker acasă chiar când băieţii răi se pregăteau să-l asasineze. Evident că detectivul reuşeşte să-l salveze, şi nu doar cu acestă ocazie, însă, pentru a vedea cum, vă recomand să vedeţi filmul.

Cei doi trec prin multe peripeţii mortale împreună, dar reuşesc să scape şi să oprească atacul informatic de tip "fire-sell*" care risca să paralizeze SUA chiar în week-end-ul de 4 Iulie, ziua SUA.

Filmul merită văzut chiar dacă, la prima vedere, pare un pic mai SF decât precedentele. Spun că doar pare pentru că în ultimii ani s-a dezvoltat o tendinţă de a interconecta diverse sisteme, de obicei de acelaşi tip, prin intermediul internetului. Spre exemplu multe sisteme dintr-o rafinărie sunt conectate prin internet. Şi acesta este doar un exemplu. Drept este că nicio ţară din lume nu şi-a interconectat atât de mult sistemele vitale civilizaţiei încât să fie supusă unui astfel de risc.

Greu de ucis 4 este un film cu o acţiune intensă, numai bun de văzut într-o seară rece de toamnă.

Sursa pozelor.