Astăzi nu am putut salva lumea, de aceea o bucăţică de ea s-a şi dus dracului. De fapt, ca să fiu sincer, astăzi nu m-am putut salva nici pe mine, dacă e până acolo. Desigur, mi-ar fi plăcut să fiu salvat, măcar o dată, să văd şi eu cum este. Da, cică azi sunt emo.

Aş fi putut să vă povestesc cum zi de zi, prin gesturi mărunte, îmbunătăţesc ziua cuiva, de la mic la mare. Salvez, astfel, lumea asta umplând-o cu bunătate şi dăruire. Bine, nu pot să spun că mă ajută prea mult, dar se spune că prin altruism şi dăruire ajungi să te simţi mai bine. Ideea este să ai cu cine şi să ai şi cu ce.

De exemplu unul şi-a pierdut prin Normandia un telefon Asus P552W, sau asemănător, oricum. Când ruga pe câte unul să-i dea bip să şi-l găsească se făceau toţi că n-au credit şi din alea, sperând să-l găsească ei prin maşină. I-am dat eu bip, că pe mine nu mă doare m\na, râla şi nici invidia că ăla avea un telefon ciumeg. Într-un final, telefonul era pe lângă bancheta din spate, unde nu era nimeni, căci alunecase într-o curbă.

Aş putea povesti despre diverse chestii în cadrul acestui articol pentru SuperBlog. Sigur că aş putea să-mi imaginez diverse chestii, gen 2012. Nu pot să o fac, totuşi, pentru că eu consider că lumea aceasta trebuie salvată. Prin gesturi simple, prin chestii de un bun simţ elementar. Nu aş putea glumi cu asta.

OK, today I’m no fun. That’t the way thing are, roght now. Bring me salvation, already!