Astăzi am aflat că celebrul Orient Express, cel cu care îmi călătoreau mințile prin frumoasa Românie acum poate două decenii, căci doar în imaginația mea de copil mă vedeam frumos și bogat călătorind în el, are concurență, un semi-necunoscut dar tot atât de luxos tren numit Danube Express, ce merge de la Budapesta la Istambul.

Pentru mine, o astfel de călătorie rămâne doar un vis, deși în câțiva ani mi-aș putea, la o adică, permite cel mai ieftin bilet de călătorie cu oricare dintre trenuri. Probabil de aceea acest vis nu se va împlini niciodată, sentimentul de aproape-tangibil estompându-i din valoarea pe care, până mai ieri, mintea mea i-o dădea.

Ce legătură are asta cu SuperBlogul? Păi concursul acesta este precum o călătorie cu un tren pe care-l porți în suflet, și este atât de luxos și de frumos pe cât ți-l poți imagina, cu atât de multe aventuri pe câte ai curajul să ți le imaginezi, unde și cum vrei să ți le imaginezi, cu cine vrei tu, fără nicio limită de culoare, aromă, gust și formă.

No, momentan nu se știe câte stații, numite probe, are traseul trenului acesta al sufletului, al imaginației și al competiției, dar totul se va pune în mișcare în curând. Și voi scrie și eu, în afara concursului, în limita timpului disponibil – desigur – pentru că bărbații vor fi mereu băieți, iar femeile vor fi mereu niște fete pline de visare și imaginație.

Și nu știu voi, dar mie mi-ar plăcea să ne întâlnim pe traseu, poate pe la vreo cherhana prin Deltă, poate pe vreun hol lucrat manual pe la Peleș, poate într-un conac uitat printre munți ori pe aiurea. N-ar fi ceva?

Dragi bloggeri, duminică se închid ușile înscrierilor la SuperBlog. Așa că poftiți în vagoane!