Spiritul de aventurier n-a murit niciodată
În vremurile acestea ale timpului condensat, un zbor de patruzeci de ore până la Perth, în vestul Australiei, este o probă nu doar de curaj, ci și de stoicism temerar și poate de aceea puțini turiști se încumetă pe cărările prea puțin bătute și prea puțin știute ale Vestului Australiei, unul dintre locurile cele mai incitante de pe Pământ.
Sigur, prețul unor bilete de avion până acolo este măricel, necesitând nu doar o economisire temeinică, ci și niște venituri consistente, dar excursia pe care v-o propun este o călătorie cât pentru o viață, pentru că Australia de Vest este un ținut minunat presărat cu foarte multe parcuri naționale și rezervații naturale unice în lume, după cum foarte frumos ne arată și fotograful Dan Paris în lucrările sale.
Fie că vorbim despre plaje cu apa de un albastru precum cerul amiezii de vară, fie că vorbim despre dunele roșiatice care se contopesc cu marea albastră sub un cer alb, fie că deslușim mintal scripturile apei în stânca expusă factorilor atmosferici pe parcursul a milioane și milioane de ani sau că poposim la umbra unei stânci ce străjuiește un drum prăfuit, nimic din ceea ce poți trăi acolo nu este specific cotidianului nostru.
Este o călătorie cât pentru o viață, dar poate este și o altă viață în viața aceasta, să trăiești altfel decât ai fost învățat, altfel decât în mediul în care te-ai adaptat, altfel decât rigoarea cotidiană ți-o impune.
Probabil, când voi merge pe acolo, voi rătăci. Dar nu voi rătăci, voi explora și deși există hărți bune ale acelor ținuturi, eu îmi voi desena, îmi voi descoperi, îmi voi trasa propria mea hartă mintală și atunci nu ar mai fi, poate, ca și cum tărâmul acela ar fi fost deja descoperit de altcineva înaintea mea.
Vedeți Dumneavoastră, pământul a devenit mai mic, mai accesibil, mai puțin plin de hazard în principal datorită tehnologiei și a transporturilor moderne. Dar cred că cineva trebuie să o spună: spiritul de aventurieri nu ne-a murit și nu ne va muri niciodată.
Astept cu nerabdare pozele, povestile,experientele. Ma bucur ca mai sunt oameni care viseaza la taramuri virgine si nu doar la metropole ghiftuite de oameni, magazine, prostie. Cred ca am vazut un documentar cu zone de genul asta din Australia.Superb si inaltator-daca treci de proba confortului care poate insemna in primul rand apa de baut.
Da, mai este un pic până acolo!
Visul meu este sa vizitez urmatoarele locuri: Antarctica, Corea de Nord, Pripyat. Mai su t si altele, dar astea sunt pe primul loc 🙂
Daca nu deveneam tata anul trecut, planuisem o ruta faina pe trans-siberian, trans-manciurian si pana la Tokyo.
Poate la anu’ 🙂
Beton! Astea da locuri! Și eu tot așa m-aș duce.