Techsylvania, ziua 1, idei
În calitate de blogger partener, am fost astăzi la Techsylvania și am cules câteva idei:
- Există argumente valide, multe, pentru introducerea venitului minim garantat. (Tim Draper)
- Investitorii sunt interesați de acele oportunități de afaceri care creează breșe în industrie. Așa-numita disruptive innovation. (Tim Draper)
- Ca antreprenor trebuie să știi că mereu îți poți găsi de lucru, dacă ajungi la faliment. (Tim Draper)
- Este important ca afacerile să genereze prosperitate în comunitate. (Peter Halacsky)
- Oamenii vor să trăiască experiențe. Vor realitate virtuală, vor realitate augmentată. Vor video 360 pe care să-l poată vedea. Vor să trăiască experiențe și nu se mai mulțumesc doar să privească. Vor să fie scăldați în 3D, multimedia și experiențe virtuale. (Simon Gosling)
- De-a lungul vieții, fiecare om va trece printr-o groaznică experiență de furt de identitate, furt facilita de excesiva expunere în social media (locații, obiceiuri, familie, prieteni, interese etc). (Karel Obluk)
- Companiile folosesc 90% din banii de cercetare-dezvoltare ca să facă exact ceea ce face și restul și doar 10% merge către ceea ce diferențiază aplicațiile între ele. Se pare că toată lumea reinventează roata, de exemplu la o aplicație mobilă, creând infrastructura din spate și prea puțin se refolosește, chiar și între proiectele asemănătoare din cadrul aceleiași companii. (Andreas Ehn)
- Este important ca paginile web să se încarce repede, mai ales pe mobil, iar pentru aceasta există mai multe soluții de biblioteci JavaScript, precum Rollup, Riot și Redux. (Cristiano Betta) A fost foarte interesant, chiar dacă nivelul meu de JS este începător.
- Twitter a lansat un produs gratuit numit Fabric, produs care îți permite să nu reinventezi roata, în materia realizări de aplicații mobile pentru Android și iOS. (Andy Piper)
- Într-un proces de dezvoltare software există decalaje între ceea ce fac analiștii (business intelligence), ceea ce fac designerii și testerii și ceea ce fac developerii. (Eric Wood) Știind aceasta de multă vreme, m-am preocupat din timp și, la 3Pillar Global, am reușit performanța ca echipa de QA să scrie testele înainte de începerea sprintului, testând înainte de aceasta, deci, specificațiile, ajutând analiștii să definească și mai clar cerințele de implementare, astfel încât la echipa de development să ajungă specificații beton. Sunt mândru de ceea ce, alături de Flavia B., am reușit.
- Există mai multe metode a a-ți lansa aplicația. Nu există răspunsuri total corecte sau total greșite, ci abordări cu diverse grade de profitabilitate. (Lisa Enckell)
- Există mai multe tipuri de manageri de produs: cei proveniți din ingineri software convertiți, cei proveniți din manageri, cei proveniți din oameni de vânzări și cei proveniți din artiști. (Vladimir Oane) Este, totuși, important ca – în funcție de specificul aplicației – să ai oamenii care trebuie. De exemplu, eu n-aș pune un artist să facă managementul realizării unui produs financiar, dar la prelucrare foto poate că ar avea sens.
- Odată cu intrarea în uzual a conceptului de Software-as-a-Service, și odată cu intrarea în uzual a containerelor de aplicații (Docker, de exemplu), o idee de explorat ar fi și Container-as-a-Service. (Peter Yared) Are sens, are foarte mult sens, cu atât mai mult cu cât fiecare container software este o componentă – sau aplicație – care poate fi testată independent, deci poți să jonglezi.
- Coca-Cola are un program de finanțare a antreprenorilor numit Coca-Cola Founders care își propune să fie un fel de incubator pentru acele afaceri care creează bunăstare în comunitate și ajută, desigur, și Coca-Cola să aibă vânzări mai mari. De exemplu, în SUA se întâmpla ca rafurile magazinelor mici să rămână fără produsele coca-Cola, din simplul motiv că – din cauza personalului insuficient – nu avea cine să pună marfa pe raft. Work Now Local, Wonolo, rezolvă problema. Coca-Cola vinde mai mult, oamenii își găsesc de lucru cu ziua sau cu ora. Pe lângă asta, Coca-Cola are cea mai mare rețea de distribuție din lume, mai mare decât toți curierii americani laolaltă, și poate ajunge chiar și-n cele mai rătăcite sate din Africa, astfel încât acum Coca-Cola transportă și medicamente. Este important să precizăm asta, întrucât anul acesta OMS are o campanie fundamentală de eradicare a unor boli groaznice, pentru care există vaccin. (Marius Swart)
- Fondurile de investiții de tip Venture Capital trebuie să facă 300% – 400% în zece ani. Pentru aceasta, întrucât un fond de investiții deține cel mult 20 – 25 de companii în portofoliu, selectarea companiilor este foarte aspră, iar investițiile nu merg către companiile care pot fi profitabile, ci către cele care pot face purcoiul de bani. (Husein Kanji)
- Pe cât posibil, și în general este foarte posibil, trebuie să nu reinventezi roata, astfel încât cu o echipă minimă să poți face maximum de treabă. (Fredrik Nylander)
Pe de altă parte, ca om de PR, hobbyist desigur, nu mi-a plăcut nici abordarea, nici atitudinea, nici platitudinile exprimate de unii dintre oamenii de PR:
- Anca Albu de la TheChange.RS trebuie să înțeleagă că – în calitate de moderator al unei discuții – părerea ei nu contează și nu trebuie exprimată, pentru că polarizează discuția și nu acela este scopul. Nu așa se face, mi-a risipit între 20 și 20 de minute din viață.
- Peter Yared, în legătură cu „I wouldn’t do it”, despre o campanie de PR vizavi de care nu știi prea multe, denotă aroganță. Nu asta vrei să comunici. (Peter, about your „I wouldn’t do it”, regarding Call Sweden, if you don’t know enough about a campaign, you should refrain from using it, as it denotes arrogance, and that is may not be the thing you want to express.)
Prima lege a PR-ului este simplă: eu sunt OK, tu ești OK. Treaba asta impune ceva. Practic, niciunul dintre oamenii de PR care ne-a vorbit nu a reușit să ne vândă ideea de PR. Niciunul. Groaznic. Mai mult ne-a provocat reacții adverse, neplăcute.
Totuși, cel mai groaznic este următorul aspect: unii oameni – nu neapărat de PR – spuneau că sunt foarte pasionați de X, de Y sau de Z folosind un ton vecin cu letargia. Aș vrea, deci, ca – pe viitor – organizatorii să trieze mai bine vorbitorii. Nu de alta, dar se sperie developerii sau adorm pe ei și nu este frumos. Cât despre antreprenori, nu știu câți erau în sală, că n-am făcut o statistică.
Revenind, da, cele 16 idei de mai sus fac ca un astfel de eveniment să merite, mai ales pentru că îți oferă ocazia să de a intra în contact cu o sumedenie de idei (16 am reținut eu, din sute). Ca atare, recomand – în continuare – Techslyvania. În fond, este nerezonabil să avem așteptări de perfecțiune.
P.S. Casa de Cultură a Studenților s-a arătat, și de această dată, nepregătită să se ridice la înălțimea așteptărilor chiar și cele mai decente. Practic, ei doar au încasat banii de chirie, dar n-au adus nici măcar hârtie igienică sau săpun, deși au fost calculate în costul chiriei (cel puțin, așa se practică în domeniu).
S-au mobilizat organizatorii și au adus, dar dezamăgirea a rămas. Ăștia de la Casa de Cultură a Studenților cum se așteaptă să facă bani, dacă nu investesc în minimul de condiții? Dezamăgitor.
Lasa un raspuns