Bufnițe cu sfeclă în fund
Eram pe troleibuzul 4 din Cluj, mergând înspre gară. La un moment dat, într-o stație, se urcă două cochete de-astea, dintre care una era o băbătie, probabil cu nepoata.
Fistichii, cu pălării franțuzești identice, foarte șic, cu rochii nevaporoase de in, cu poșete din crocodil și pline de bijuterii cu tot felul de pietre pe ele, aveau o atitudine din aia imposibilă, de nici nu s-au uitat la noi, restul pasagerilor, nici la urcare, nici la coborâre.
Adică s-au urcat în mașină, au rămas în dreptul ușilor și apoi s-au întors cu spatele la noi, suficient de încet încât să văd că ambele purtau ochelari de soare din ăia șmecheri, tipa mai tânără având buzele țuguiate într-o poziție nenaturală (de ai fi zis că i s-a mutat sfincterul, inversat), ambele având niște cozi (de păr, evident) foarte interesant împletite.
În mod normal, mi-ar fi părut rău de bufnițele astea două cu sfecla în fund, sunt convins că ar fi putut fi prezențe plăcute printre oameni, dacă n-ar fi fost atât de jenate să meargă cu transportul în comun ca restul plebeilor…
Dezgustător!
Este o rușine să mergi cu transportul în comun și nu știu eu?
Pentru unii este. Si nu accepta chestia asta: cum adica sa mearga cu oamenii de rand? Jignitor.
Eeeehhh!!! Ce stiu ei? Cele mai tari faze sunt in mijloacele de transport in comun 😀
Da, mie îmi place să merg cu el, că mă distrez.
Nu este nici o rusine! Este o necesitate(cel putin in cazul meu)!
Păi no, cred că e normal.
Stii cum se spune RObin…”aschia nu sare departe de trunchi’…apropo sambata sau duminica ai conversat pe blog cu Corinosu….nu stiu daca ai obeservat dar ea filozofeaza mai mult:))
Nu am observat. Se vede că vă potriviți.