Cum să nu faci bani pe timp de criză

Să zicem că ai o mică afacere de comercializare a hainelor. Eh, vine vara și tu vrei să faci bani, să ai vânzare, chestii. Cum procedezi? Simplu, ești ghiloban și lași la vânzare colecția din Noiembrie, cu blugi groși de iarnă. Că doar clientul e prost.

Eh, mi-a luat trei ore să-mi găsesc o pereche de blugi cât de cât. I-am luat după principiul: ăștia-s mai subțiri, deci nu-mi clocesc, pardon de expresie, ouăle în ei. Sunt ei un pic cam ghei așa dar, puii mei, n-aveam de unde alege. Și, nu, încă n-am învățat magazinele din Cluj. Că am fost ocupat cu alte cele. În fine, iarăși divaghez.

După aceea m-am uitat de niște papuci comozi, sport, că, no, eu merg mult pe jos, când m-apucă. Am văzut ceva modele mișto la Leonardo (nu suntem chiar ultima speluncă, avem și noi magazine cât de cât). Mă uit, mi-am găsit niște adidași exact pe gustul meu, dar papuci comozi (shoes, nu știu cum vine în română) am găsit doar câteva perechi. Să nu vă spun că erau de iarnă și n-aveau nicio găurică prin care să respire pielea piciorului. Am crezut că nu văd bine. Deja îmi și imaginam cum mi-ar puți piciorul încălțat toată ziua așa, la 40 de grade Celsius. Imaginația, pur și simplu, mi-a mutat nasul.

Puii mei, cred că patronii sunt inconștienți. Oriunde intram găseam marfă cam de iarnă. M-am uitat și de niște pantaloni sport, din stofă sau ceva material subțire. A trebuit să le explic la toate vânzătoarele că eu merg să lucrez în Sahara. Să nu spun că una m-a și crezut, deși eu vorbeam la figurat. Și, nu, încă n-am găsit nicio cămașă cu mâneci scurte care să nu trebuiască călcată. Sunt al naibii de greu de procurat. Cred că o să mă apuc de contrabandă cu așa ceva.

2 Comentarii

  1. Mihai Todor 13 mai 2010 la 20:32 - Raspunde

    Hai să-ți povestesc experiența mea cu Leonardo (deși am impresia că ți-am mai povestit-o mai demult) ca să vezi de ce îi evit eu:
    Acu\’ vreo 2 ani, prin primăvară, am fost la ei să caut ceva încălțări. Văzusem niște pantofi sport (arătau aproape a adidași) negri, fix pe gustu\’ meu. Mi-au picat plombele când am văzut că prețul lor este de 320 RON, da\’ am zis că la banii ăia [s]sigur[/s] nu îi schimb cel puțin un an. Se vedea pe ei că sunt din piele calumea și tot ce îmi puteam dori. Evident, i-am luat.
    Respectivii papuci aveau o talpă foarte moale de ziceai că pășești pe aer și, după vreo săptămână de purtat remarc că începuse să se \”dezumfle\” talpa. De fapt, fiind vorba de un cauciuc foarte prost, a început să se rupă și să se desprindă de corpul pantofului. Evident, după ce mi-am dat seama că nu e nici o șansă să îi repar, m-am dus cu ei înapoi. Noroc că mai aveam bonul. Aici începe distracția…
    Tipa de la casă îmi zice că nu îmi poate da banii înapoi dar îmi poate oferi altă pereche care [s]sigur[/s] nu se va mai strica. Pentru asta a trebuit să bat jumătate de București la alt magazin de-al lor pentru că aici nu mai aveau numărul meu. Ajung la magazinul de la Unirii ca să-mi dea altă pereche. Acolo, o domnișoară foarte drăguță îmi zice că respectiva [s]vacă[/s] vânzătoare de la sediul din Mall a omis să treacă data returnării pe bon și că voi avea probleme dacă se vor strica iar (din privirea ei mi-era deja clar că și perechea cea nouă va avea o soartă similară). Evident că am bătut iar jumătate de București până la Mall ca să îmi treacă acea nenorocită de dată (evident că tipa a avut un sictir în ea când i-am zis care-i problema)…
    După 2 săptămâni, cum deja te așteptai, au crăpat și ăștia. Fix aceeași problemă. Deja tunam și fulgeram. M-am dus la Mall la tipa de la casă (care m-a recunoscut instant) și mi-a zis că îmi returnează banii de data asta, dar, momentan nu e șefa lor pe acolo și că trebuie să aștept 3 ore să apară… M-am întors după 3 ore și am dat de respectiva șefă care m-a luat cu un \”nu-mi explic cum s-au putut strica…\” și mi-a dat banii.
    După experiența asta mi-am luat de la un magazin de încălțări \”outdoor\” ceva mult mai mișto și cu vreo 50 de lei mai ieftin…
    Concluzii:
    – La Leonardo se vând, în mare, încălțări de unică folosință (pentru morți, probabil). Chiar dacă arată bine, materialele din care sunt fabricate sunt de proastă calitate;
    – Practică niște prețuri foarte mari pentru o marfă care o poți lua de la chinezi cu o fracțiune din preț;
    – Timp de o lună de zile am purtat niște încălțări tare elegante, pe care le-am făcut zob, pe banii lor 😆 😛
    – Nu voi mai călca prea curând pe la ei.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.