Mergeam ieri liniştit pe stradă, în iPod urla la maxim AB4 – Preferences şi n-aveam absolut nicio treabă cu nimeni, că deh, mă bătea soarele-n cap şi eram şi grăbit pe motiv că mă striga frigiderul şi cafeluţa de prânz. Şi, într-un loc umbrit dau să depăşesc, pe trotuar două transporturi agabaritice de energie redundantă, cunoscută în popor sub numele poetic de şunci…

Cum să spun? Trotuarul era destul de lat şi lejer încap 4 – 5 oameni unul pe lângă altul. Dar eu n-aveam spaţiu să le depăşesc. Deloc. Maşinile erau parcate pe stânga iar în dreapta era un gard. Aşa că merg un pic mai domol admirând defilarea elefanţilor prin oraş. Circ gratis!

La un moment dat le depăşesc, mamă şi fiică, pe la 160 – 180 de kilograme fiecare şi ce credeţi? Fiecare băga la modul greţos câte o şaormă din aia mare  King Size Duble Jumbo Extra Large sau ceva de genul. Greţos. Îmi venea să urlu:

– Fă, la cum arătaţi nu vă e ruşine să mai băgaţi şi aşa ceva în voi?

Am rămas greţăluit.