De vorbă cu stafia lui Păunescu

[A se citi cu vocea gravă și groasă, specifică lui.]

Voi care m-ați mințit că mă iubiți și care astăzi m-ați uitat
Din negura cea rece a morții vă șoptesc  că v-am iertat
Și nu e vântul care trece printre copacii de iarnă goi
Ci sunt eu, poetul, cel care vă privește spunând apăsat:
– Nu, astăzi morții sunteți voi.

Câți dintre cei care l-au iubit și l-au jelit și l-au trădau și-au adus aminte de parastasul de șapte săptămâni al omului Adrian Păunescu? Hai, că a picat în 24 Decembrie, când toți erau prea ocupați să-și arate bunătatea față de cei vii, eventual printre sarmale, piftii, fripturici și cozonac cu vin? Exact. 99% au fost niște ipocriți.

Ce talent? Ce personalitate marcantă? Sarmale!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Robintel
Despre Politica de Confidențialitate

Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.

Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.

Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.

Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.