Am primit un răspuns puternic din partea unor persoane din sistemul de Sănătate care au reacţionat în urma acestui articol. Reproduc câteva dintre idei măcar să ştim de unde ni se trage. Un articol trist.

• Noi nu ne permitem financiar să avansăm.
• Noi ştim mai multă teorie dar nu avem aparatura necesară.
• Ştiu cazuri în care medicii cumpărau din banii lor medicamente şi materiale sanitare. [Şi eu ştiu. La Spitalul de Urgenţă din Petroşani la Primiri Urgenţe. Medicii făceau chetă cam 8 zile pe lună, dimineaţa la intrarea în tură.]
• Mai nou noiînvăţăm la prim ajutor BLS (ceea ce ar fi trebuit să faci şi tu la facultate şi în alte ţări se face, peste tot, nu doar la medicină, dar la noi în România s-a introdus doar de anul acesta) fiindcă în aeroporturi, metrouri, avioane, etc trebuie să existe defibrilatoare semiautomate. Şi există DAR NU ÎN ROMÂNIA.
• Sterilizarea la noi se face să zicem la 80% din cauza aparaturii.
• Spre deosebire de alte ţări alte ţări (şi sper că înţelegi că nu mă refer la cele din Africa) care au 5 culori, sau ceva de genul, pentru deşeuri noi avem doar 2.
• La anestezie într-un caz din mai multe se poate întâmpla ca pacientul să fie amorţit dar să simtă totul, dar nu din vina medicului ci a substanţelor. Dacă substanţele sunt vechi managerul spitalului este de vină.
• Am văzut cu ochii mei un spital de pediatrie cu capela amenajat din banii unui doctor.
• În Oltenia incompetenţa (în domeniul medical) este în floare. Se iau diplomele foarte uşor. De aceea s-a şi întâmplat cazul cu bărbatul care a miurit cu zile.
• Mai este şi vina sistemului de educaţie pentru că sunt facultăţi precum cea din Arad unde studenţii îşi permit să lucreze în timpul facultăţii, spre deosebire de Cluj, de exemplu, unde studenţii n-au timp nici să respire.
• Noi n-aveam material didactic aproape deloc în timp ce alţii (din centrele mari)  îşi băteau joc de el.
• Probleme erau şi la Spitalul din Petroşani pentru că nu ne lăsau să facem nimic. Eram lăsaţi să sprijinim un perete timp de 2 – 5 (rezidenţiat?) ore după care dădeam examen.
• Noi (tinerii) eram trataţi mai rău decât femeia de servici. ne tratau ca pe nişte retardaţi.
• Prin anul întâi am dat examen din craniu, care are multe găuri (orificii). Eu învăţasem din atlas dar la examen puteam să pic, atât de vechi şi de crăpat era cel pe care trebuia să-l analizez pentru subiect.
• Mai este şi partea cu copiii de medici care vor avea mereu mai multe şanse decât restul. La un examen ne-a întrebat cine (din sală) are părinţi medici. Şi nu cred că făcea sondaj de opinie.
• La Timişoara (UMF?) o domnişoară dăduse examen (în sesiune). Un coleg îşi cumpărase examenul (destul de ieftin) iar profesorul i-a zis: Vezi tu, ăla de a plătit trebuie să ia notă mai mare ca tine…
• Noi, tinerii medici, nu avem nicio şansă. Bătrânii conduc sistemul care există la ora actuală. Nu avem niciun drept. Sunt tot mai mulţi medici tineri care refuză să ia şpagă şi să se mânjească în acest sistem. Pe ei nu-i ajută nimeni. Dacă te împotriveşti sistemului acesta îţi va faace probleme (prin Colegiul Medicilor, repartizări aiurea, sancţiuni, etc).
• Bătrânii sunt cei care ne-au predat nouă şi care ne-au tratat ca pe nişte animale. ca pe vite. Şi sistemul conceput de ei îi favorizează pe unii, nu neaparat cei silitori.
• Pacienţii nu vor medici tineri, sprijinindu-i, implicit, pe cei bătrâni, de multe ori corupţi.
• Nu ne descurcăm cu banii, nici de salarii, nici de medicamente. Suntem subfinanţaţi. Un medic de familie cu 1500 de pacienţi are grave probleme în a-şi asigura materialele sanitare necesare.

Bonus:

• La un azil de psihiatrie, nu pot să spun unde, unii pacienţi primeau injecţii cu apă distilată. Astfel de injecţii sunt foarte dureroase. Cică asta îi linişteşte. Practic îi paralizează de durere. Asta ar face şi un om normal să turbeze de nervi.