Eștri frumoasă. Ai zâmbetul precum rupt din cer, glasul tău jucăuș este precum cea mai dulce doină care a străbătut vreodată marea acourilor pentru a se izbi de stânci, urechile mele, ai trupul tânăr precum un pom fructifer ce dă în rod, ai ochii de un albastru senin ce mă aruncă în cele mai tulburătoare vise de amor. Ești frumoasă.

Dar ești proastă de dai în gropi. Fuge pământul sub tine la cât de proastă ești. Pur și simplu, ești atât de cretină încât vorbele tale idioate bubuie în mintea mea, pârjolind ecouri, rănindu-mă. Pe lumea asta ești ca o cămilă drogată în deșert, ca o maimuță schizofrenică, ca o holeră.

Ești mai mult proastă, decât frumoasă, totuși.