Ești frumoasă…

Eștri frumoasă. Ai zâmbetul precum rupt din cer, glasul tău jucăuș este precum cea mai dulce doină care a străbătut vreodată marea acourilor pentru a se izbi de stânci, urechile mele, ai trupul tânăr precum un pom fructifer ce dă în rod, ai ochii de un albastru senin ce mă aruncă în cele mai tulburătoare vise de amor. Ești frumoasă.

Dar ești proastă de dai în gropi. Fuge pământul sub tine la cât de proastă ești. Pur și simplu, ești atât de cretină încât vorbele tale idioate bubuie în mintea mea, pârjolind ecouri, rănindu-mă. Pe lumea asta ești ca o cămilă drogată în deșert, ca o maimuță schizofrenică, ca o holeră.

Ești mai mult proastă, decât frumoasă, totuși.

2 Comentarii

  1. claudia 27 martie 2010 la 13:11 - Raspunde

    Si daca era si urata si proasta? Macar proasta o mai poti educa putin.
    Oricum, asa e \”la moda\” acum. Nu vezi la cuplurile celebre: ea-frumoasa si proasta/el-bogat si senil? =D

    • Robin Molnar 27 martie 2010 la 21:04 - Raspunde

      =D Păi în acest caz eu cred că se potrivesc. =D Ideea este că nu frumusețea exterioară nu ajunge (și nici măcar aia interioară, dacă e până acolo). =D

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.