Tot fază de aseară. Cum şedeam eu nepăsător pe trotuar aşteptând, pe lângă mine trec trei puştioaice. Când le-am văzut m-a pufnit iarăşi râsul apoi dezgustul şi întrucâtva mă simţeam babalâc pensionar şi comunist pe lângă ele.

Cea mai mare dintre ele avea vreo 13 ani şi 1,20 metri, o cămaşă ciudată cu decolteul larg deschis şi cu sânii de trei centimetri (de fapt nici nu sunt sigur că avea, nu m-a interesat), dar avea o instalaţie metalică la buric de nu credeam că văd vreodată: trei cercei cu pietre albastre, ceva lanţuri argintii groase, etc. Am rămas şocat. [Oare îs pedofil că mă uitam cu oripliat la ea?]

WTF! Nici nu avea buletin, dar avea câteva zeci de grame de metal la buric! Mă luase depresia. Dacă aşa înţeleg unii părinţi să-şi educe copiii… Aia nici n-avea buletin, sigur n-avea, dar mergea îmbărcată ca ultima rapandulă (v-am zis, avea o cămaşă ciudată). Să nu mai spun de atitudine… Avea genul acela de atitudine de târfă de bloc dintr-un cartier mărginaş…

Când a trecut pe lângă mine îmi venea să-i dau un şut în fund, să-şi revină! Mă-ntreb: nu cumva OTV-ul a răpit copilăria? Întreb şi eu!