Cum e normal la orice tranzacție, am povestit cu ea. Tipa asta era genul clasic de proastă frustrată (vai, dar ce limbaj dur pe mine) de periferie, mult mai bună decât slujba nasoală pe care o are. După părerea ei, desigur.

Îmi spune că-i este cald înăuntru și deschide ușa. Îi cer o șaorma fără ketchup și fără maioneză. Ea îmi spune că are un loc de muncă infernal și salariul mic. Și-mi face o șaorma (da, am păcătuit) cu ketchup și maioneză. Pfuai, am rămas interzis. Proasta nu este în stare să-mi ia comanda cum trebui, dar are pretenții.

Iritat, i-am spus:

– Când eram de vârsta Dumneavoastră lucram la șanțuri și tranșee.

– Bine, îmi răspunde ea indiferentă, neputând să priceapă pilda mea gratuită.