Atenţie, conţinut cu tentă vulgară, nerecomandat minorilor.

Problemele mele ca problemele mele, dar ce au alţii nu-mi pot imagina, deşi am o imaginaţie extrem de bogată. Hai să vă povestesc ceva absolut inimaginabil de horror, de să vă dea cu virgulă la numere întregi, nu alta.

Cunosc un tip. Asta este povestea lui.

O. este născut din dragoste. Şi fiindcă părinţii lui l-au iubit într-atât de mult l-au cocoloşit prosteşte de l-a luat strechea. Nu ieşea afară cu noi, că făceam mişto de el că e gras şi ochelarist. Deh, eram copii. Plus că miştoul ăsta avea şi o componentă socială, adică îl încurajam să mănânce mai puţin. Fără succes, evident.

Deci este gras, ochelarist, pistruiat şi nu prea obişnuit cu oamenii, care, evident, sunt răi.

Părinţii lui sunt nişte ciudaţi. Un fel de flower power dar aplicat invers. Nu-s prea sociabili şi, din ce am remarcat, nici părinţii lor nu-s tocmai outgoing. Şi nici genii pustii. Din contră, cred că e vreo neregulă genetică pe la camerele de control ale indivizilor.

El este cu vreo 6 ani mai tânăr decât mine şi este student. Merge la cursuri în hainele alese de mama lui (aka Proasta Scării) din hainele lui tac’su (cam beţivan aşa). Amu că ea îi cotoarbă nu încape vorbă. Toată lumea o ştie. Şi nu numai că e cotoarbă, dar e şi proastă cu scântei sau, mai elegant, încuiată cu spume. Băi, le curgea veceul în casă (şi nu stau la parter) şi pe ea n-o deranja şi spunea că ea nu dă bani să desfunde careva ţeava aia.

Noi credem că scotea jegul din veceu cu ligheanul şi-l arunca în chiuvetă sau în cadă, după ce îl fărmiţau. Că altundeva n-aveau unde să-l depoziteze.

Şi am mai remarcat o treabă: doar foarte rar merg la cumpărături. Ştim unde lucrează oamenii ăia şi ştim ce salarii au. Săraci nu-s. Băi, dar ăştia merg la cumpărături din an în paşte. Rar, nu aşa.

Sunt absolut convins că-n casa aia se întâmplă nişte treburi extrem de suspecte… Intră în casă cam pe ascuns. Când coboară sau urcă careva, se fac că nu-şi găsesc cheia, etc. Suspect. Doar o dată cam la un an sau doi cineva le trece pragul. Nişte rude. Atât.

Şi, pe lângă faptul că e o zgripţuroaică sociopată, bolunda mai şi minte cu neruşinare, iar când nu mine îmbârligă la greu. Că aşa vrea ea. Io aş bate-o de trei oi pe zi. Dimineaţa, la prânz şi seara. Şi urăsc violenţa împotriva femeii, dar cred că ea o cam merită.

De aia bea şi bărbat-su, că vede ce are în casă: o tâmpită (serios, cred că are şanse să intre în patrimoniul UNESCO) şi un ratat (ăla micu’ de 110 Kg). Şi io aş bea dacă aş fi în locul lui. Chiar m-aş gândi serios să-i fac euglenei o glumă proastă cu un cablu electric legat de clanţă.

Împreună cu cei trei trăieşte un număr nedefinit de câini. Ştiu că acum 10 ani aveau un Caniche alb. Acum au o altă potaie, tot albă cel puţin, iar înainte aveau una neagră. Dar urâtă, frate. Cea mai urâtă. Băi, avea o blană de zici că suferea de turbare multiplă şi o atitudine de mâncător de oameni ceva de speriat. Să rupă uşa, nu alta. Cred că de aia şi-au pus şi uşă metalică. Era un film cu o grozăvie de câine de genul ăsta.

Da, şi eu aş bea dacă aş fi în locul lui.

Şi fiul său, săracul, e încuiat de-i cântă clopotele în biserică. E student, cred că în anul 2. Şi nu numai că e virgin, oh, nu. Şi nu numai că e frigid. Nu. Şi nu numai că nu a sărutat vreo fată vreodată, oh, nu. Dar nici măcar nu a mers vreodată pe lângă una. Băi, nici măcar să o ţină de mână sau ceva. Bine, aici nu condamn femeile. Io ştiu că frumuseţea vine din interior, dar fratele meu, dintr-o gaură neagră n-a ieşit niciodată nimic. Deci mai ho! Ştiu că l-a salutat o vecină şi el o privea cu teamă. Băi, era bună gagica, aş fi pus-o cu ea de-o încârlionţare oricând. El nu, el… El trebuia să meargă acasă, la mami.

Io, dacă aş fi fost tac-su şi aş fi avut o brumă de umanitate şi iubire faţă de fiul meu, pfuai, ştiţi ce aş fi făcut? Aş fi venit acasă de la muncă. Aş fi aşteptat-o pe nevastă cu un par, în faţa uşii şi, când ar fi intrat în casă i-aş fi zis:

– Fă, fiţi-ar cocolăşeala a dreq. Fii-tu şi cu mine mergem la curve. Ai ceva împotrivă?

Mă rog, asta-i ca bancul ăla cu Bulă care a scăpat-o pe una de la viol. Că a convins-o.

După aia aş fi intrat la fiu-mio în cameră. Dar cu skepsis, nu aşa. Spărgeam uşa cu piciorul şi aş fi zis:

– Bă, fiţi-ar mă-ta a dreq. Te îmbraci şi mergem. Hai, mai cu talent, că azi facem bărbat din tine. Ce dreq, şi o maimuţă ştie să fu*ă şi tu nu. Hai, echiparea. Şi nu te mai smiorcăi atât că nu scapi.

M-aş fi întors la mă-sa:

– Ascultă, fă fire-ai a dreq, să nu te apuci să-mi jeleşti şi alte de-astea că te sparg. Nu vezi ce idiot creştem în casă? Nici să-şi facă o lab* nu-i în stare. Păi tu crezi că io mai admit să respire aerul planetei degeaba? Hai, pune masa, ca să avem energie. Femeie, cred că după 20 de ani de căsnicie ar fi cazul să înveţi să găteşti. Şi nu te mai smiorcăi că te pleznesc. Ce, fii-tu n-are dreptul să şi-o pună şi el sau ce? Numai nouă să ne placă, lui nu? Azi sărbătorim.

Io, la mintea mea obtuză, aşa aş fi făcut. L-aş fi luat pe ăla micu la o bere timp în care să-i explic cum îi cu penetrarea şi l-aş fi dus la o meseriaşă, la un hotel, să-i scoată mucii în toate felurile posibile. Bine, nu una penală rău de pe centură ci una mai de lux, aşa, după ce aş fi informat-o înainte în legătură cu situaţia nasoală a lu’ smiorcăitu’.

Ce etică?! Ce morală?! Păi ce, ar trebui să aştept până când frustrările sexuale ale lu’ biluţu’ răbufnesc, încât să ne omoare pe toţi prin casă? Băi, io cred că dacă ăsta nu şi-o pune cât de curând riscă să devină psihopat criminal în serie.

Serios acum, situaţia lui O este atât de nasoală încât mă gândesc serios să-i sponsorizez o aventură. Mai bine să devină bărbătuş acum decât psihopat mai încolo. Cu 100 de euro cine ştie câte vieţi aş salva…