Dubioase. Și n-am văzut în presă nicio investigație serioasă cu privire la distrugerea a douăzeci de kilometri de drum județean modernizat (în regim aproape de autostradă) și a altor kilometri de drumuri orășenești pentru profitul unui grup restrâns.

Povestea începe în anii comunismului când la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara se mai greșeau șarje de oțel. Pe vremea aia, greșirea unei șarje era considerată trădare națională și se pedepsea crunt. Așa că toate greșelile erau mușamalizate prin fragmentarea materialului și depozitarea acestuia în halda de steril a combinatului. În amestec cu sterilul, desigur.

Bineînțeles că unii știau asta, așa că în anii recenți s-a pus pe picioare o nouă afacere: extragerea fierului din haldă prin transportul sterilului bogat în feroase la uzine de procesare, iar transportul se face rutier, cu autocamioane mari ce pot duce până la 100 de tone.

Cum niciun drum din România n-a fost făcut să suporte zilnic așa transporturi, drumul modernizat dintre Deva și Hunedoara a început să se ducă naibii și să facă șanțuri, momentan în părțile cele mai sensibile, adică la podurile de la intrarea în municipiul Hunedoara, și nu de puține ori am văzut mașini rupându-se în două pe șanțurile acelea.

Firește, mă oftic când văd așa ceva, pentru că nu mi se pare normal ca:

1. Cei care scot bani din sterilul nesteril (că nu e steril) să distrugă drumurile, iar ei să se aleagă cu profitul și noi cu paguba.
2. Să se atribuie o resursă minerală națională în mod direct, fără licitație.
3. Nimeni să nu miște nimic, și să nu reclame nimic, niciodată. Iar cârdășia politică, pentru că aici este o mafie politică, este totală, treaba asta continuând oricine este la conducerea urbei și la Direcția Regională de Drumuri și Poduri și ce alte autorități au atribuții de verificare în această cauză.

Nu doar drumul dar viețile și bunăstarea oamenilor sunt în pericol de la nesimțiții ăștia.

No, ce-i de făcut?