De vreo zece ani de zile a apărut problema asta a copiilor care nu prind locuri la grădinițe și sunt educați acasă în primii ani de viață. Cu tot respectul pentru părinții care au problema asta, cred că acei copii vor ajunge niște retardați.

Spun asta pentru că:

• Știu cazuri în care copiii care n-au fost la școală au devenit niște retardați sau, oricum, au o funcție socială diminuată față de ce ar fi putut fi. De exemplu, copil fiind, am avut în „custodie” un copil ce n-a fost la grădiniță și n-a înțeles de ce trebuie să faci ce spune învățătoarea. Evident, n-a avut un parcurs școlar strălucit, dar mai mult n-am putut face.
• Omul se deosebește de meduză prin aceea că este o ființă socială. OK, și meduzele trăiesc în colonii, dar aia nu înseamnă că meduzele sunt ființe sociale, pentru că socializarea implică interacțiune. Un om care n-are de mic experiența interacțiunii sociale nu-și va putea atinge potențialul maxim în societate.

Nu, nu spun că oamenii antisociali sunt retardați, nu spun că acei copii care nu merg la grădiniță sunt retardați în sensul medical, ci spun că acei copii care nu merg la grădiniță s-ar putea să aibă un ușor retard personal (nu mintal) față de ceea ce ar fi putut fi mergând la grădiniță.

Din păcate, statului nu pare să-i pese prea tare că oamenii sunt discriminați și că nu li se oferă măcar o aproximativă egalitate de șanse tuturor copiilor.

Și știți cine e de vină?