Justiţia din România
Ştim că în România nu este justiţie. Şi ştim că o ţară fără justiţie este condamnată să trăiească în mizerie. Dar parcă este cam prea de tot ce începe să se adune, să se întâmple.
De exemplu:
- Parlamentarii au imunitate parlamentară şi nu pot fi urmăriţi penal fără acordul parlamentului. Ceea ce este un mare rahat. Pentru că în acest caz Parlamentul face justiţia, or, treaba asta este un pic cam neconstituţională şi trebuie îndepărtată, după fix acelaşi principiu după care CNSAS şi-a pierdut din atribuţii: în România doar Ministerul Justiţiei se ocupă (când se ocupă, dacă se ocupă) de justiţie iar existenţa unor sisteme paralele/ alternative este interzisă.
- Ministerul de Interne iarăşi face justiţie. Dacă un poliţist face un accident de maşină, din culpă, omorând pe careva, în cel mai rău caz acesta îşi va pierde funcţia/ locul de muncă. Dar nu va face o zi de pârnaie. Un muritor de rând ar face gherlă la greu. Cine este, în acest caz, deasupra legii?
- Ministerul Sănătăţii face (in)justiţie, prin Colegiul Medicilor. Moare omul cu zile, că nu l-a tratat nimeni, neavând bani, dar medicul care trebuia să-şi facă datoria şi să-l ajute pe om scapă nevinovat. Ba mai primeşte şi o primă sau ceva. Pentru că mortul e de vină, nu? Justiţia pentru victima neglijenţei în serviciu unde este? Asta ca să nu spun omor din culpă.
- Cică un ziarist s-a urcat pe Casa Presei din Bucureşti ca să ceara eliberarea din închisoare a lui Cornel Penescu, patronul publicaţiei la care acesta este director şi al clubului FC Argeş. Păi bine moşer, aşa crezi tu că se face justiţia de faţadă din România? Cu şantaj? Ştim că se face aşa pe la spate, dar nu pe faţă. Din partea mea n-ai decât să te arunci.
Câtă vreme aceste sisteme paralele vor exista şi vor perturba activitatea Ministerului Justiţiei România va fi o ţară de toată jena. Dar cine să o reformeze?
Lasa un raspuns