Iarăși, un moșulică mai curios dibn fire, stătea lejer lângă locul meu. Mă rog, lângă… Stătea așa, mai hacana, cu o bucă pe locul meu, crezând că n-am nesimțirea de a-mi cere locul. Dar nu sunt io prost?

Păi nu, că părinții noștri n-au crescut proști. Așa că mă scuz, după care îmi ocup locul. No, un pic antisocial cum e, se ridică de la geam și ocupă locul de lângă culoar. Adică nu ăla care era al lui, că era ocupat de babă-sa ce păzea o sticlă de vin de casă aproximativ alb. Dar, no, inițial mușchiul lui vroia să stea la geam.