Ne-a năpădit prostia

Sincer, nu cred că mai avem șanse serioase de reabilitate, văzând cu entități de la care, altminteri, ai avea pretenția să aibă capul pe umeri și să gândească, se scaldă într-o otrăvitoare mlaștină a mediocrității, lipsei de logică și a standardelor duble.

M-am aprins de la faptul că Memorialul Durerii a distribuit pe Facebook un link către un articol în care se ridica în slăvi “familia tradițională”.

În primul rând, “familia tradițională”, așa cum a fost ea – din punct de vedere istoric – era cam așa: capul familiei, bărbatul, avea toate drepturile, inclusiv acela de a-și abte nevasta, inclusiv acela de a-și înșela nevasta și inclusiv acela de a-și mărita fiica sau fiicele cu cine dorea el, în urma unor înțelegeri. Femeia, nevasta, nu avea niciun drept, ba chiar avea obligația să ție casa, copiii, animalele și să-i facă toată plăcerile bărbatului. Toate, ea neavând niciun cuvânt de spus cu privire la numărul de copii pe care și-i dorește.

Practic, în familia tradițională, bărbatul era stăpânul, iar restul erau sclavii, nici nu se pune problema ca femeia să-i fie egală în drepturi bărbatului, nici nu se pune problema ca niște copii să aibă drepturi și, practic, membrii familiei era la dispoziția tatălui. Slugi. Ca vitele din grajd.

Cum ar veni, o entitate care păstrează vie memoria celor care s-au jertfit pentru libertatea noastră sprijină o mișcare care luptă pentru reducerea libertăților cetățenești în numele unei idei, la fel cum făceau atât comuniștii, cât și naziștii, aspect care mi se pare deosebit de grav, de umilitor și de dureros.

Practic, cei de la Memorialul Durerii au demonstrat nu doar că nu păstrează marile idealuri de libertate pentru care elita românească a fost decimată, dar nici măcar nu este în stare să înțeleagă acestă moștenire, ceea ce face ca acțiunea sa să fie cu atât mai ingrată.

Dintre toți cetățenii, cel mai mult mă aștept ca cei care înțeleg și condamnă comunismul să lupte cel mai mult pentru libertate. Dar, după cum se vede, suntem schizoizi și proști, nedemni de așa o măreață moștenire: libertatea.

Astăzi sunt profund dezamăgit.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.