Neamul prost se vede de la o poștă, nu e niciun secret. Adică, no, când nevastă-ta e însărcinată și tu-i bagi fumul  de țigară în bot, nu poți spune că o iubești pe ea și, cu siguranță, nu poți spune că îți iubești copilul. Bine, ai șanse să te redresezi, dar tot neam prost o să fii toată viața. Și, mi-e teamă, mereu o să fiți un neam de distruși (trebuia să mint, sau ce?).

Bine, îs un pic afectat azi. Luam cina absolut singur în restaurant (mă rog, numai eu și personalul eram la ora aia) când înăuntru intră un tip mai necăjit financiar, așa. Își ia omul o chiflă și o garnitură de fasole, că atât  își permitea. În total, trei lei și șaizeci de bani. No, doamnele de acolo – femei rezonabil de de treabă, dealtfel, se pun să povestească cu el:

– Mustață, ești însurat?

– Da, doamnă.

– Și soția unde e?

– Păi e la Pediatrie 2 cu fetița mea, are leucemie și tratamentul costă 30,000 de euro. Noi n-avem banii ăștia.

– […]

– Da, lucrez în construcții, lemn, tot ce se poate.

– […]

– Din Maramureș sunt, doamnă.

Puii mei. Unul nu mai știe ce și cum să facă să-și ajute copilul, își rupe de la gură tot, absolut tot. iar pe altul îl doare în cot.