O dramă nenecesară

Ia auzi una:

Ieşise din maternitate fără să o aştepte nimeni. Erau nori şi niciun taxi de la poartă nu era pentru ea. Niciun bărbat n-o căuta şi nici flori n-avea să primească. Avea un bilet de autobuz în buzunar şi un bebeluş în braţe. A stat la geam cam o oră, ar fi mers spre tatăl copilului, spre casa părinţilor sau spre moarte. Mai avea câteva minute după nouă luni în care se afundase într-o minciună care ajungea acum la capăt de linie. Pedeapsa ei era să ducă mai departe minciuna, ca un bolovan în spate. A coborât în câmp şi a lăsat copilul într- o sacoşă de rafie, obţinând răgazul1 pe care disperarea ei îl cerşise.

EVZ

Amu, deși nu s-a dat la știri, Carta drepturilor Omului s-a mai îmbogățit cu dreptul la reproducere. Asta înseamnă că femeile pot să decidă să facă avort. Bun, revenind.

Duduia a făcut sex. Adultă cu un adult, deci nu e penal. A rămas însărcinată. Nimic anormal. Dar a născut și și-a abandonat pruncul pe marginea drumului. Anormal.

Nu am pretenția că știu ce se petrece co femeie când e însărcinată, sper să nici nu aflu prea curând (30 is the new 20), nu am pretenția că sunt deținătorul adevărului absolut sau ceva: dar când lași un copil să moară în frig, nu prea ai dreptul să ceri îndurare.

Fata putea face avort sau putea lăsa copilul în grija statului. Aia e, umanitatea este mai diversă decât ne este nouă confortabil să acceptăm. Dar de ce să-l iei din spital și să-l lași pe câmp? De ce ai face asta, dacă n-ai fi o criminală? Și cum s-a gândit? Că nu o să-i găsească nimeni cadavrul și gata? Că nu o să-i găsească nimeni fiica și nimeni nu știe cine a născut recent? Un avort, în condițiile alea, mi s-ar fi părut mai uman: măcar nu suferea. Așa, în singurătate și frig și neputință…

Nu, înțeleg că nicio dramă nu e lipsită de dramatism (dăăăă!), dar orice finalitate, orice rezoluție a unei drame trebuie să aibă un pic de umanitate, un pic de demnitate, ceva…

Cred că înțeleg: vii cu un copil din flori, te resping părinții, te alungă, e nașpa, tatăl fuge de greaua responsabilitate – pe bună dreptate, ca și mă-sa, sunt atâtea motive de teamă… Și totuși, e mai important să te iubească părinții decât să nu omori un copilaș? Este mai importantă gura satului decât viața omului?

Voi ce părere aveți despre povestea asta?
___________
1. Răgaz ca să ce?

6 Comentarii

  1. sandor cristina 20 noiembrie 2012 la 22:28 - Raspunde

    cred că-i neobţinând răgazul pentru ca să-i vină o altă idee şi să-l salveze,disperarea de a nu o găsi.Aşa cred.Cumplit, oricum.De ce …pe bună dreptate…?oh, pe cînd cu drama…

    • Robin Molnar 27 noiembrie 2012 la 08:49 - Raspunde

      Păi no, ce altă idee să-i vină? Nu i-a venit timp de mai multe luni…

  2. Laurentiu 21 noiembrie 2012 la 15:41 - Raspunde

    Uite fix de asta cred ca prezervativul si anticonceptionalele chiar au locul lor in vietile noastre! Nici un plus de minte in cazul unora n-ar strica!

  3. StafidutZ 22 noiembrie 2012 la 09:00 - Raspunde

    Laurentiu trebuia sa specifici cine trebuie sa foloseasca anticonceptionalele :-))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.