Văd prin oraş o reclamă. Mă umflă râsul. Într-o anume viziune artistică ni se arată cum oraşul întâlneşte natura, cum verdele întâlneşte metalul şamd. Ceea ce au uitat cei ce au aprobat reclama asta tâmpită este că acolo, în recalma respectivă, vine şi o sticlă din plastic (PET), care la noi nu prea se reciclează.

Ceea ce este nasol, pentru că astfel de ambalaje produc poluare, în timp ce ei ne vorbesc despre un anume echilibru între urban şi natură, ceea ce, să fim serioşi, nu se întâmplă şi nu poate exista, în principiu pentru că nu suntem suficient de ordonaţi ca grup, ca societate. Nu pot să nu remarc ironia: o sursă de poluare vorbeşte despre natură…