Cum am călătorit un pic zilele acestea, mai mult decât mi-am propus iniţial, am asistat la nişte faze de toată jena, nişte faze prin care nişte şmecheri de România încercau să abuzeze de bunătatea ce emană din majoritatea oamenilor în această perioadă.

1. Eram într-un autocar. La un moment dat un autostopist îi face semn şoferului să oprească:

– Mă duceţi şi pe mine până lângă [Nu ştiu care] mănăstire?

– Sigur că da.

– Dar să ştiţi că n-am bani la mine!

– Bine, să zicem că e crăciunul şi merge şi aşa.

Se urcă omul în autocar şi ocupă unul dintre multele locuri libere. No, în mod absolut firesc, normal şi decent şoferul în întreabă:

– De unde sunteţi?

Adică no, dacă îi faci unui om un bine ai pretenţia să ştii un absolut minim despre el. Ei bine, şmecheraşul smerit se face că nu aude întrebarea, deşi în maşină se auzea clar vocea şoferului. Şi nu aude nici a doua oară. Şi nici a treia oară. Lucru care pe mine mă scoate din pepeni:

– Domnule, nu te supăra. De unde sunteţi?

– De la mănăstirea [Nu ştiu care].

– Nu, nu unde mergeţi. Că aia e clar. De unde sunteţi?

– [Arogant.] Lasă aşa. Atâta trebuie să ştiţi. [Adică, în traducere: ce îl freacă pe şofer grija cine sunt eu şi de unde mă duc?]

Pfuai, vă daţi seama că la faza asta şoferul a fost mult mai bun la suflet decât mine, lăsându-l în maşină? Eu, absolut sigur, opream şi-l dădeam jos. Jur! Nesimţiţii ingraţi nu călătoresc moca. Nu cu mine! Adică cum vine asta? Eu te ajut şi tu-mi arunci praf în ochi? Bine, şmecheraşul smerit a scăpat mai iefin, când şoferul l-a întrebat:

– Cum porneşti la drum fără bani?

Evident, acum nu avea ce să răspundă.

2. Opreşte maşina în staţie. Se urcă doi tineri, de genul "descurcăreţi" cu haine "de import". Erau bine îmbrăcaţi, ceasuri de 150 de lei la fiecare, îmbrăcaţi original, dume de Dorobanţi, etc. Pleacă maşina din staţie, merge vreo 50 de metri şi opreşte, iar cei doi coboară, la care şoferul:

– Bă, schimbă duma cu uitatul banilor acasă, că asta deja e veche .

Adică, şi eu sunt absolut sigur, ăia doi plănuiau să meargă moca cu maşina (i-ar fi costat vreo 10 lei) dar no, au considerat că au papagal şi că se descurcă. Şoferul a considerat că sunt papagali şi i-a dat jos.

Ţara asta a noastră nu o să se vindece până când nu o să jucăm toţi după aceleaşi reguli de bun simţ. Avem prea mulţi şmecheri pentru binele nostru general.