Papuași în costume tradiționale

1. Peisajele naturale îți taie răsuflarea.
2. Gradul de alfabetizare este în cădere liberă.
3. Costumele și tradițiile locale sunt frumoase.
4. Parlamentul este plin de maimuțoi penali.
5. Câțiva fraieri muncesc, iar restul se îndoapă.
6. Oamenii se minunează de venirea trenului, această invenție minunată care – în acest an – sărbătorește de-abia două sute de ani…

Atât de mult ne-au adus politicienii înapoi, încât venirea uni tren în gară a ajuns să fie motiv de sărbătoare locală, cum nici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu se concepea așa ceva.

De fapt, mesajul paralel este altul:

– Iată la ce duc numirile politice. Și, dacă vom continua așa, așa vor ajunge toate regiile și companiile și toți prestatorii de servicii publice controlați politic.

Ce urmează? Să ne mirăm că vine apa la robinet? Sau că ne ajung plicurile în cutia poștală? Să ne mirăm că vine pâinea și lumina și că au băgat aspirină la farmacie?

Copii papuași la școală, la ora de religie

Atunci, chiar am fi papuași. Și nici măcar nu este un scenariu ne-plauzibil!

Poșta Română este c-un picior în groapă și cu unul mâncat de cangrena politicului, regiile locale de apă și curățenie nu pot funcționa fără bani, iar primăriile pot intra în insolvență, Ministerul Agriculturii amână intenționat plățile spre agricultorii care, astfel, nu-și mai pot permite lucrările agricole – riscând o criză alimentară – iar Institutul Cantacuzino este săpat sistematic de către politicienii care se ocupă de importurile de medicamente, în timp ce industria farmaceutică națională este sufocată de taxe și impozite și reguli menite să le facă activitatea greoaie spre imposibilă.

La o adică, trebuie să recunoaștem că suntem, c-am ajuns!, papuași și priviți cu atenție, acesta ne este viitorul – peste încă o sută de ani!

Copii papuași, la coadă la alocații – o dublă de grâu și una de porumb

Lukim yu (la revedere!).

Surse foto: 1, 2 și 3.