Suntem un popor de melomani. Mergeam pe stradă ascultând Bersuit Vergarabat – Perro amor explota (nu găsesc niciun link) cu volumul la maxim. La un moment dat trec pe lângă doi băieţaşi ciumegi, pe la vreo douăzeci de ani, care ascultau la un telefon muzică populară bănăţeană (m-am prins după taragot şi după ritm).

Într-un fel cred că am ajuns, ca naţie, un ghetou american. Pentru că şi la noi, ca şi la ei, oamenii ascultă muzică oricum, numai discret nu, ceea ce denotă o gravă lipsă de respect faţă de ceilalţi membri ai comunităţii. Cred că în vreo 200 de ani o să descoperim şi căştile…