Urăsc să fiu luat de prost şi urăsc să văd că se găsesc mereu câte unii care să joace după alte reguli decât cele normale şi de bun simţ. Şi atunci iau măsuri, uneori destul de dure.

Eram la piaţă şi, printre altele, îmi trebuiau nişte cartofi. Am vrut să iau din aceia cu coajă roşie, dar nu am văzut decât în două locuri. Unul era OK, unul nu, pentru că nu respecta directiva UE de a sorta cartofii pe mărime (adică avea amestecaţi şi mici şi mari). Mă duc la ăla care nu era OK că, deh, mă plictiseam. O salut pe doamna de acolo, iau coşul de plastic de pe cântar şi încep să-mi pun cartofi în el, numai din aceia mai mari. Doamna:

– Dar ce faceţi, domnu’? Numai din ăia mari luaţi?

– [Presimţeam reacţia asta, evident.] Păi sunt banii mei şi marfa Dumneavoastră. De fapt marfa trebuia sortată pe calitate (mărime). Ba chiar sunt şi nesimţit, nu altceva. Aşa că mă scuzaţi, nu mai iau de la Dumneavoastră. Dar cum îmi permit eu să-mi aleg marfa pe banii mei?

Pun cartofii la loc şi plec. Femeia se uita la mine şi nu mai ştia ce să zică (mi-ar fi zis de dulce, de sănătate şi alte cele, dar deja aveam căştile-n urechi).

Uneori sunt un om rău.