Vânătoarea de la Balc

Pe Realitatea TV: “Așadar turiștii (de la Balc, n. b.) nu doar vânează ci se și distrează”. Ținând cont că oamenii ăia dau un munte de bani pentru partida asta de vânătoare, nu înțeleg unde este știrea. Poate o vedeți voi, dar mă îndoiesc.

22 Comentarii

  1. noni 22 ianuarie 2011 la 19:08 - Raspunde

    ce tare e melcul negru..e prima data cand vad asa ceva:))

    • Robin Molnar 22 ianuarie 2011 la 19:11 - Raspunde

      Era și destul de iute, pentru un melc. Prindea cam vreo unul, poate doi milimetri pe secundă. =))

  2. Andrei - RCA Ieftin 2011 23 ianuarie 2011 la 12:35 - Raspunde

    Dacă nu sunt ştiri, trebuie să inventeze ei, nu? Nici bârfe nu sunt weekendul ăsta, aşa că au scos ei câte ceva.

  3. Raluca 24 ianuarie 2011 la 12:44 - Raspunde

    An de an, persoane importante si reprezentanti ai marilor corporatii internationale se aduna la distractie. Ce poate sa fie mai misto decat sa alergi zeci de animale, sa le haituiesti, sa te intarate urletele mistretilor si sa simti mirosul sangelui si a fricii. Vanatorii vorbesc mandri de acest eveniment si nu spun “mistreti omoriti”, ci “piese recoltate”.
    Jesus, incredibil…

    • Robin Molnar 24 ianuarie 2011 la 12:48 - Raspunde

      Am mici reticențe în a ține cu mistreții, de când era să mă întâlnesc cu unul, într-o noapte. La faza asta este ori eu, ori el. Prefer el. =)) Apoi, în Biblie așa zice, că animalele ne-au fost date spre folosință. Nu cred că cei 185 de mistreți de acolo au fost crescuți pentru altceva decât asta.

      Bine, eu nu înțeleg nici vânătoarea și nici pescuitul, dar din ce îmi dau seama omorul are mai puțină importanță decât subjugarea animalului cel fioros. Poate greșesc, totuși.

  4. Raluca 24 ianuarie 2011 la 12:57 - Raspunde

    Una e cand te intalnesti tu cu mistretul, lupul sau mai stiu eu ce alt animal salbatic si trebuie sa supravietuiesti, alta e cand cresti niste animale, le ingrasi si le intretii bine doar ca sa aiba ce omori niste cretini peste un an. Iar “animalele ne-au fost date in folosinta” o interpretez altfel (chiar daca am ales sa nu mai mananc vreun animal): ne pot folosi pt a supravietui (drept hrana), nu ne folosesc pentru distractie. Asa ne-au fost date si padurile in folosinta si e foarte fan sa ai bradul de craciun in casa pentru doua saptamani, impodobit si colorat, chit ca in scurt timp devine uscatura aruncata la tomberon…

    • Robin Molnar 24 ianuarie 2011 la 13:00 - Raspunde

      Sunt de acord cu tine, de aia nu m-am făcut vânător, dar bănuiesc că ăsta este un microb ca și pescuitul sau fotbalul.

  5. Molnar Bianca-Andreea 24 ianuarie 2011 la 14:48 - Raspunde

    Stii, chiar ieri am iesit la o plimbare pe dealuri. Ninsese asa frumos…
    Dupa ce mergem noi prin zapada, pe dealul de vis-a-vis se zaresc vreo 5 tipi cu vreo 6 caini. Nu mult mai sus s-au auzit doua focuri de arma. Respectivii ne studiau. Pe mine, pe Cristi, pe Mosucu’ si pe cei doi caini ai nostri. Mergem ce mai mergem si iar se aud focuri de arma. Hotaram sa ne intoarcem deoarece e periculoasa traba. Cei pe care i-am vazut(haitasi) s-au bagat intr-o padurice (vanatorul astepta sus in deal) si au incoltit cu cainii cativa porci mistreti. S-au auzit iar focuri de arma. Dupa cateva minute, timp in care ne grabeam spre casa, am vazut aprox. 7 porci mistreti cum coborau dealul in fuga. Am rasuflat usurati ca au scapat. Ma mira faptul ca au scapat si de caini.
    Chestia e, ma gandesc eu, ca totusi trebuia sa anunte undeva ca se merge la vanatoare. Noi ca oamenii normali ne-am dus la o plimbare.
    Cea mai nasoala faza a fost cand Cristi s-a uitat cu binoclul la ei si a zis: Are pusca cu luneta! Tocmai a pus-o la ochi sa ne priveasca!
    In Canada cand mergi la pescuit(de exemplu) nu te lasa sa pescuiesti cu ac cu mustati. Trebuie sa-i tai mustatile la ac ca sa-i dai o sansa pestelui sa scape.
    P’da mamii lor de vanatori. Haitasii le aduc vanatul in bataia pustii. As vrea sa-i vad vanand cu arcul. Sau numai cu praf de pusca. Poate au noroc si face vanatul infarct.
    Chiar e nevoie sa se omoare atatea animale? Pana la urma, padurea e casa lor, nu a noastra!

    • Robin Molnar 24 ianuarie 2011 la 15:07 - Raspunde

      Este acolo domeniu de vânătoare? Că altfel n-aveau voie să vâneze.

    • Raluca 25 ianuarie 2011 la 19:16 - Raspunde

      Trebuie sa fie un fond de vanatoare, altfel este ilegal sa vaneze pe respectivul teren. si mai trebuie sa fie deschis sezonul de vanatoare. daca nu e fond de vanatoare, ai putea face reclamatie…

      • Robin Molnar 25 ianuarie 2011 la 19:20 - Raspunde

        😀 Exact asta spun și eu.

        • Raluca 25 ianuarie 2011 la 19:27 - Raspunde

          iarta-ma, nu te-am contrazis da’ am citit repede ce-a scris bianca, m-am enervat si m-am grabit sa raspund :-))

          • Robin Molnar 25 ianuarie 2011 la 19:29 -

            😀 Nu-ți fă griji. Și mie mi-a crescut tensiunea de la ce a povestit soră-mea.

  6. Molnar Bianca-Andreea 25 ianuarie 2011 la 08:23 - Raspunde

    o sa-ti trimit poze.
    Nu cred ca este domeniu de vanatoare.

  7. Molnar Bianca-Andreea 27 ianuarie 2011 la 08:20 - Raspunde

    Sezonul de vanatoare e deschis. E cam periculos să te plimbi pe dealuri în perioada asta. Păcat.

    • Robin Molnar 27 ianuarie 2011 la 08:42 - Raspunde

      În mod normal mistreții ăia nu trebuiau să fugă de capul lor. Adică, dacă se întâlneau cu niște turiști care umblau telelelu pe coclauri?

      • Molnar Bianca-Andreea 27 ianuarie 2011 la 08:48 - Raspunde

        Noroc că am avut câinii cu noi ca să-i gonească că altfel veneau către noi. Că au coborât dealul ăla şi s-au ascuns într-o mică râpă. Cred că au vrut să urce pe partea noastră de deal dar au început câinii noştri să latre şi cred că i-au speriat. Aşa sper.

        • Robin Molnar 27 ianuarie 2011 la 08:49 - Raspunde

          Din ce îmi au seama, erau destul de aprope de voi. Ținând cont că aleargă repede, cred că în vreo zece secunde erau lângă voi.

          • Molnar Bianca-Andreea 27 ianuarie 2011 la 08:53 -

            Chiar zece secunde nu…vreo 20. În câteva secunde au ajuns jos şi nu cred ca mai treceau multe până să fie lângă noi. Abia am apucat să le fac poza. Noroc că i-am vazut din timp. Erau speriaţi săracii porculeţi.

          • Robin Molnar 27 ianuarie 2011 la 08:54 -

            Mă rog, nu le-aș zice chiar porculeți. Nici măcar porcușori…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.